O buclă în timp (Philippa Pearce - Grădina de la miezul nopții)
Timpul are o metodă amuzantă de a ne arăta ceea ce contează cu adevărat. Iar imaginația nesfârșită a unui copil și întoarcerile repetate în timp fac din imposibilitate o poveste fascinantă, a copilăriei fără reguli și limite, fără griji, plină doar de vise și frumos în toate formele lui.
Vacanța lui Tom nu începe prea bine. Este trimis în casa mătușii, deoarece fratele lui, Peter, are pojar. Pentru a nu fi contaminat, trebuie să-și petreacă timpul într-o companie plictisitoare , într-o casă guvernată de reguli absurde, îmbuibat cu cele mai consistente și grase mâncăruri. Într-o noapte, Tom descoperă o grădină enormă, plină de copaci semeți, straturi de legume, flori; o întindere nesfârșită de frumusețe a naturii. Deși revine în fiecare noapte, Tom ajunge să nu mai știe ce e real și ce nu. O singură fetiță care se joacă în grădină îl poate vedea, pentru restul fiind invizibil și inexistent. Prietenia lui cu Hatty evoluează în fiecare noapte, dar la un moment dat, Tom descoperă că aceasta a crescut imposibil de mult într-o singură zi, iar mărturisirea dorului ei îl face și mai confuz. Deși revine la aceeași oră, în miezul fiecărei nopți, timpul pare să treacă diferit în grădină, iar momentele la care asistă extrem de grăitoare, fără ca el să le priceapă din prima sensul. Șederea în casa unchilor lui se prelugește, din dorința de a afla mai mult, a explora fiecare colțișor al grădinii fermecate și de a o păstra pe Hatty în viața lui cât mai mult posibil. Însă, în ultima noapte, ușa deschisă îi dezvăluie doar pustietate și tomberoane de gunoi. Grădina a dispărut, iar Tom nu își poate imagina nici măcar o secundă că o va regăsi pe Hatty în noua lui casă, de parcă timpul nu ar fi trecut peste prietenia lor.
