Ursul și privighetoarea - o carte care-și vrăjește cititorii

În Lesnaia Zemlia, un sat aflat la mila iernii, unde monotonia se destramă doar la anunțul unei căsnicii și la nașterea unui moștenitor, spiritele casei îi ocrotesc pe săteni, iar duhurile pădurii îi țin departe pe intruși, oferindu-le o soartă întunecată, aparent nemiloasă, celor care își doresc să schimbe ordinea lumii și să renunțe la vechile credințe, considerate acum păgâne și un act de trădare.

Folclorul rusesc prinde glas în Ursul și privighetoarea.

O călătorie misterioasă în Rusia medievală, parcă țesută din incantații interzise, intrigi și conspirații la curtea regală, din blesteme, ritualuri și înțelegeri rostite în miez de noapte, aliați supranaturali și dușmani născuți din ură, neîncredere și superstiții mincinoase, toate se regăsesc în cartea lui Katherine Arden.

„Ingredientul” secret pentru un roman de neuitat este muzicalitatea stilului; Katherine Arden își vrăjește cititorii la gura sobei, când Piotr Vladimirovici își strânge familia în jurul focului și pune în balanță viitorul copiilor cu dorințele lor lipsite de pragmatism (în opinia lui).

La un anumit nivel, poți să înțelegi „povara” tatălui. Piotr vrea să își protejeze fiii și fiicele, să le ofere noi posibilități și promisiunea unei familii noi. Pe unii îi îndepărtează treptat de viața pitorească pentru a-i îndruma cât mai aproape de porțile Moscovei, alegerea potrivită pentru cei ambițioși, dornici să își construiască un renume, chiar dacă orașul este cunoscut pentru viteza cu care își ucide cnejii, în timp ce visătorii sunt temperați, iar spiritele-libere sunt întemnițate pe nedrept.

Foto @simona_sbooks

Familia este tema principală din Ursul și privighetoarea. Legăturile dintre frați și surori tremură în tumultul acțiunii; se ivesc neîncrederea și trădarea, două personaje foarte puternice, care amenință sădirea unui conflict cu urmări tragice. Sunt distruse promisiunile din copilărie, șterse cu furie de o maturitate nedorită, dar necesară. Amintirile devin încețoșate sau sunt uitate, sacrificate în numele unei credințe ce se folosește de amenințări și imaginea iadului pentru a-i converti pe cei (aparent) necredincioși.

Indiferent câte obstacole trebuie distruse sau evitate, familia reușește să rămână unită. Vor exista pedepse și țipete, uși închise și vorbe rostite la mânie, însă în momentele-cheie, când viața și moartea sunt singurele alegeri permise, frații își vor domoli ura, surorile își vor accepta defectele, iar tatăl își va recunoaște greșeala, brusc conștient de toate nedreptățile comise.

Atmosfera de basm surprinde lupta dintre magie & supranatural vs religie & credință. Pădurea este câmp de bătălie, închisoare și martor. Copacii absorb secretele și le oferă ca monedă de schimb duhurilor, nevoite să recurgă la șantaj și confruntări inegale pentru a supraviețui.

Când părintele Konstantin Nikonovici sosește în Lesnaia Zemlia ca să distrugă obiceiurile păgâne și să salveze sufletele sătenilor de la osândă veșnică, nu recurge la înțelegere și compasiune, ci la furie și dispreț. Nu poți să nu te întrebi: ce este mai important? Ce contează mai mult? Existența credinței sau numărul credincioșilor? Libertatea resimțită și bucuria unei confesiuni sau teama unei pedepse dacă preotul îți observă absența la următoarea slujbă și îți condamnă sufletul pentru că nu ești suficient de pios și temător?

O eroină neînfricată. Într-o vreme în care femeile nu au voie să aibă aspirații și sunt doar fiice ascultătoare, mame devotate sau soții muncitoare, Vasea se eliberează de cătușele societății și își clădește propriul drum, conștientă de repercursiuni, de bârfele ce o vor înconjura în lumină, când ea va râvni după protecția oferită de întuneric.

Avem nevoie de astfel de protagoniste în literatură. De tinere ce refuză să se supună și își îmbrățișează potențialul, libere să viseze și să fie egalul bărbaților. Viața ei ar trebuie să se rezume la gospodărie, familie și căsnicie, însă Vasea iubește aventura și riscul, acceptă magia și ascultă șoaptele spiritelor. În ochii bisericii și ai familiei, este o sălbatică. O fată impulsivă, rebela de care toți se tem și sunt fascinați în egală măsură. Dar în ochii cititorilor o să fie o eroină, o prietenă de nădejde și ucenica lui Morozko.

Morozko, Demonul Înghețului, Regele Zăpezii. Karaciun e un personaj memorabil.

Își anunță prezența abia când viitorul trebuie rescris. Te intrigă puterile lui și îi admiri inteligența, îndemânarea aproape ritualică prin care își vrăjește auditoriul și obține ce își dorește. Morozko este enigma pe care nu vrei să o deslușești. Îi accepți secretele și ajutorul, îi mărturisești toate grijile tale, fără să te gândești la repercursiuni și la avantajul oferit, însă când îi întâlnești privirea de gheață și îi simți degetele reci pe piele, este deja mult prea târziu: i-ai jurat credință Demonului Înghețului.

Și nici măcar nu regreți. Oare și Ursul va avea același efect asupra ta?

Ursul și privighetoarea

• Traducere din limba engleză de Cătălina Stanislav
• Categorie de vârstă: 12 ani+