Actualitatea lui Swift

Seriile de autor de la Editura ART au ceva aparte, un soi de notă elitistă, dar discretă, caracteristică a celor sigure pe publicul lor. Aici se pot întîlni în special nume de autori mari ai literaturii universale, precum Isaac Asimov, F.M. Dostoievski, Lev Tolstoi, William Faulkner, Tennesse Williams, Truman Capote, Kurt Vonnegut, dar și de scriitori autohtoni, ca de exemplu Marin Sorescu și Mihail Drumeș. Deși publicate în colecții disparate, tot ca serie de autor în sens larg cred că ar putea figura și cărțile lui Primo Levi, despre care am scris la „Pe de altă carte“.

Una dintre cele mai recente apariții în acest domeniu al cochetelor serii de autor de la ART este reprezentată de cele două volume ale lui Jonathan Swift: Jurnal pentru Stella și Povestea unui poloboc. Ele oferă șansa unei revigorări în rîndurile publicului romînesc nu doar a figurii stenice a lui Swift, nu doar a încrezătorului secol XVIII britanic, ci și a pasiunii lui Andrei Brezianu pentru autorul englez născut la Dublin. Căci volumele menționate reiau traducerea viguroasă și plină a lui Andrei Brezianu, făcută în urmă cu cîteva decenii, laolaltă cu studiile sale despre opera și epoca lui Swift.

În 1710, trimis de episcopatul anglican irlandez să îi reprezinte interesele la Londra – aflăm din introducerea lui Andrei Brezianu –, Jonathan Swift începe un jurnal sub forma unor scrisori adresate confidentei sale „Stella”, rămasă în Irlanda. Am pus Stella în ghilimele pentru că numele nu a fost niciodată folosit de Swift, ci e o invenție a editorilor săi postumi. Neinfluențat de intenții de publicare, acest jurnal epistolar este terenul pe care se desfășoară dezinvolt talentul literar al autorului. A rezultat o frescă nefinisată, dar expresivă a societății londoneze a momentului și o descriere intimă și nostimă a relației scriitorului cu prietena sa, absentă fizic, Esther Johnson. Sejurul londonez se încheie însă cu o decepție, Swift nefiind recompensat corespunzător pentru serviciile prestate pe lîngă guvernul majestății sale.

Citește continuarea articolului în Dilema veche.