Anotimpul albinelor, de Lindsay Eagar. A fost odată ca niciodată, a fost odată un copac…

A fost odată ca niciodată, a fost odată un copac în mijlocul deșertului… un copac al vieții care reprezenta cel mai mare dar posibil pentru zeci de oameni care se bucurau, datorită acestuia, de viața tihnită și ferită de moarte, bineînțeles cu condiția să rămână în satul lor, fiindu-le teamă ca acest dar să nu se piardă în momentul în care ar pleca din acel loc feeric. Timpul se scurgea pentru aceștia atât de încet, încât reușeau să trăiască într-o viață cât alții în cinci.

(...) 

Carolina, o fată de clasa a șaptea, își va petrece vacanța de vară alături de părinți și frați la ferma bunicului Sergio, bolnav acum de demență. Poveștile lui despre un copac al vieții și albinele care îl țineau în viață îi fac vacanța mai plăcută, deși traiul în acel loc arid cu pericole la tot pasul nu pare deloc o idee plăcută de vacanță, mai ales pentru un copil. Când în firul poveștilor apar detalii din viața reală a bunicului care se împletesc cu elemente fantastice, Carolina va trebui să decidă ce este posibil și ce nu. Oare despre ce albine vorbește bunicul, când în acel ținut uscat nu s-a mai văzut o albină de aproape un veac?

Și, totuși, parcă un bâzâit se aude uneori… 

Citește recenzia completă pe bookstyle.ro.