Bunica nu e ca toate bunicile
„… salvatul de vieţi şi înnebunitul altora sunt, aşadar, superputerile bunicii. Ceea ce o face o supereroină cam disfuncţională, se poate spune. Elsa ştie asta pentru că a căutat cuvântul „disfuncţional” pe Wikipedia. „Wikipedia” e ceea ce oamenii de vârsta bunicii zic că-i „un dicţionar, dar pe net!”. „Dicţionar” e ceea ce Elsa zice că-i ca „Wikipedia, doar că analog”. Elsa a verificat cuvântul „disfuncţional” şi într-un loc, şi în celălalt, şi a aflat că aşa se spune când ceva încă funcţionează, dar nu tocmai cum trebuie. E unul dintre lucrurile ei preferate legate de bunica. Bine, poate nu neapărat azi. Că, uite, s-a făcut unu şi jumătate noaptea, Elsa e foarte obosită şi nu vrea decât să meargă la culcare, dar nu se poate, că bunica iar a dat cu caca într-un poliţist.”
Nu-i prima oară când scriu despre Backman
E revelația mea cu privire la scris. Face exact ce mi-e frică mie să fac. Scrie simplu, dar extrem de profund. Iar „Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău”, de la Editura Art, e unul dintre exemple în sensul ăsta.
Cartea e despre o bunică, logic. Care, ca toate bunicile, moare la un moment dat. Repede, chiar. Iar după ce moare, îi lasă misiune nepoatei de șapte ani (adică aproape opt) să livreze scrisori unor oameni extraordinar de importanți din viața ei, cărora le spune, desigur, că îi pare rău.
Dar bunica nu e ca toate bunicile
Face toate nebuniile Pământului, spre disperarea fiicei ei care își dorește și și-a dorit întotdeauna o mamă „normală”, dar sub atenta privire a Elsei, un copil super-inteligent, care știe cam prea multe lucruri pentru vârsta ei.
Cheia romanului este blocul în care trăiesc bunica (până când moare din cauza cancerului), mama Elsei (împreună cu bebelușul nenăscut, numit „Jumătatea”), cel de-al doilea soț al ei, George, Elsa și o listă de vecini care își pun amprenta, fiecare în felul lui, în viața bunicii și, ulterior, a Elsei. Bunica pare țăcănită. Foarte țăcănită. Dar pe măsură ce trec paginile, așa cum știe Backman să facă, începem să aflăm lucruri și nu ne mai vine să o judecăm: că bunica a fost chirurg în zone de pe Glob în care erau conflicte, că a salvat de-a lungul timpului, inclusiv dintr-un tsunami, o grămadă de oameni, că pozele cu copiii din camera ei sunt de fapt sufletele salvate, că în spatele femeii libertine care nu ține cont de reguli se află o mamă care și-a lăsat copilul acasă, în timp ce a luptat pentru copiii altora.
Citește continuarea recenziei pe Reading Is COOL.
