Când viaţa bate orice imaginaţie

Jeannette își relatează copilăria trăită alături de părinții ei nomazi, soții Walls, împreună cu cele două surori, Lori și Maureen, și fratele Brian. Pentru ei, lipsurile, sărăcia, instabilitatea, foamea, alcoolemia tatălui și violența erau la ordinea zilei. Și totuși, lucrurile nu se rezumau la astfel de aspecte triste și limitative. Cumva, situația era îmbrăcată de cei doi părinți nonconformiști, iubitori de natură și de libertate, într-o poveste amuzantă și plină de suspans.

În perioada în care am citit cartea, mi-era cumva greu să răspund la întrebarea celor din jur: „Ce citești? Și despre ce e vorba?”, fiindcă în momentul în care începeam să vorbesc despre copilăria trăită în sărăcie, interlocutorul trăgea implicit concluzia: „A, deci e vorba de o dramă.” Și eu atunci trebuia să explic că nu, nu este vorba doar despre asta, pentru că tonul relatării nu este unul deprimant și resemnat, ci unul ironic și chiar amuzat de absurdul situației. Jeannette va păstra de la părinții ei o detașare dusă uneori la extrem în fața situațiilor dificile și o atitudine de un comic savuros, care va da naștere unor replici precum:

„Nu-ţi face griji, Dumnezeu înţelege, zicea mama. Ştie că tatăl tău e crucea pe care trebuie s-o ducem.” (după ce au fost dați afară dintr-o biserică din cauza vociferărilor tatălui pilit)

Citește în continuare aici.