„Care dintre noi nu începe un nou calcul, cu fiecare zi a vieții?”

„Intră de bunăvoie, pleacă precum ți-o fi voia și lasă aici puțin din fericirea ce-o aduci.”

Așa te întâmpină Contele Dracula la poarta reședinței sale din inima Carpaților, un castel vast și căzut în ruină, unde drumurile întunecoase se opresc în dreptul arcadelor boltite, iar sculpturile distruse îți șoptesc despre sacrificii, superstiții și demoni care escaladează ziduri de piatră în miez de noapte.

Mi-am propus în 2019 să revin la cărți clasice și la romane-cult, acele volume must-read pe care le vezi menționate în toate topurile „de specialitate” sau „amatoricești”. Am amânat mai bine de un deceniu întâlnirea cu Bram Stoker, influențată de adaptări mai mult sau mai puțin reușite, serii cu vampiri (preponderent YA) și de nemulțumirile neașteptat de vocale în ceea ce privește acuratețea cercetărilor autorului irlandez, care a surprins în opera sa doar o umbră iluzorie a folclorului românesc, atras de legende și de promisiunea supranaturalului.

Citește continuarea recenziei pe blogul Pălărisme.