Cartea memoriei şi a descompunerii
Sînt scriitori care nu se mulţumesc cu forma tradiţională a romanului, care se sufocă în corsetul din ce în ce mai strîmt al speciei democratice şi, în acelaşi timp, totalitare care stăpîneşte literatura din ultimele două secole. Sebald a fost unul dintre aceşti scriitori, un autor care a sfidat atît legile, scrise şi nescrise, ale literaturii, cît şi teroarea impusă de gustul publicului. De altfel, cum să faci roman tradiţional (unde tradiţia, în sensul cel mai larg posibil, include toate variaţiile şi variantele posibile), cînd obsesia ta capitală este autoexaminarea în raport cu o anatomie detaliată a cadavrului lumii în care trăieşti.
