Pe Simon Snow l-am cunoscut când am citit Fangirl și era doar un personaj dintr-un #fanfiction, admirat și iubit de milioane de fani, dar, totodată, detestat cu patimă de Basilton Grimm-Pitch, colegul lui de cameră de la Watford. Trecând (cu greu și cu un zâmbet strâmb) peste nenumăratele diferențe dintre cele două personaje, Rainbow Rowell jucându-se cu viclenie inclusiv cu numele lor de familie, insistând să ne atenționeze încă de la bun început cine este „cel bun” și cine este „cel rău” (serios acum, cine ar putea ignora o poveste enemies-to-lovers între doi magicieni încăpățânați și neașteptat de amuzanți?), aș vrea să vă împărtășesc ce s-a întâmplat ultima oară când m-am întâlnit cu Simon – contrar așteptărilor, chiar te poți întâlni face-to-face cu anumite personaje, îndeosebi dacă o rogi frumos pe autoare.

Simon era neliniștit din cauza profeției, fiind considerat Marele Magician, Alesul, Puterea Puterilor (ați prins voi ideea); până la urmă, nu cred că bănuia nimeni că Alesul avea să fie cineva din lumea Normală, dintre mundani. Și deși el e conștient că puterile îi sunt imprevizibile și periculoase – să nu uităm că nu le poate controla întotdeauna –, eram convinsă că aștepta cu nerăbdare să se întoarcă la Școala de Magie Watford, visând la turnuri și la curți, la ceaiuri și la budinci. Și, desigur, la vrăji.

„Tânjesc după Watford de parcă ar fi, nu știu, viața în sine.”

Din moment ce nu-l pot însoți acolo, deoarece un anumit director mi-ar pune foarte multe bețe-n roate, mă mulțumesc să-i ascult poveștile și să-l las să retrăiască toate peripețiile prin care a trecut, bucurându-mă de fiecare detaliu în parte, inclusiv de comentariile acide despre Baz (rămâne între noi, dar tot mă mir că nu l-a făcut scrum sau că nu l-a ars pe rug).

Dar să revenim la magicienii noștri. Deodată, în timp ce-mi descria cu lux de amănunte cum el și Baz s-au luptat cu o himeră, s-a întristat și a tăcut preț de câteva secunde, de parcă nu era sigur dacă ar trebui sau nu să-mi spună ce are pe suflet. Știam că ar fi preferat să-și petreacă vara la Watford sau chiar cu Magul, dar acesta a decis că ar fi mai bine ca Alesul să stea o perioadă din an cu Normalii (mi-a luat ceva timp să mă obișnuiesc cu termenul, dar nu mă pot supăra pe Simon).

În cele din urmă, dragul meu prieten a explodat, dar nu literalmente, așa cum s-a întâmplat în lupta cu himera, ci pur și simplu a început să-mi înșiruie toate lucrurile care îi lipsesc de la Watford. Și nu a fost nici pe departe o listă scurtă.

Nr. 1 – Brioșele cu cireșe amare

Cine ar fi crezut că Marele Magician nu poate spune „nu” unei brioșe cu cireșe amare? Se apare că toate cele de la Watford sunt moi, pufoase și un pic sărate. În plus, Simon le visează. Nu, chiar nu glumesc! Am clipit de câteva ori, confuză, sigură că am înțeles & auzit greșit, dar aceste mici delicatese îl bântuie când doarme. Of, și când te gândești că odată trecuse „biftecul” pe primul loc!

Nr. 2 – Penelope

Oh, da, îl înțeleg perfect! Mi-a povestit atât de multe lucruri despre Penelope, încât simt că am putea deveni cele mai bune prietene. S-au împrietenit la ora de Cuvinte Magice, iar ea îl pune mereu la punct, mai ales când spune prostii (adică tot timpul). Din păcate, Magul zice că niciunul dintre colegii lui nu are voie să-i scrie sau să-l sune în vacanța de vară, însă Penelope mereu găsește o cale de a încălca regulile, mai ales dacă are oportunitatea să posede pe cineva. Repet: simt că am putea deveni cele mai bune prietene.

Nr. 3 – Terenul de fotbal

Știați că faimosul Simon Snow a vrut să fie fotbalist? Din păcate, nu mai are timp să joace „ca pe vremuri”; vorbește de parcă are o sută de ani, dar hai să nu-l criticăm prea dur, mai ales când mai are puțin și suspină după un teren de fotbal. Ce-i drept, eu cred că suspină după Baz, care, firește, joacă în echipa școlii. În forță. Cu grație. Și fără nicio milă. Nu-mi schimbați părerea: enemies-to-lovers.

Nr. 5 – Camera mea

Sunt tentată să-l corectez și să-i spun că e camera lui și a lui Baz, dar Simon susține că nu duce deloc dorul conviețuirii cu cel care vrea să-l omoare de când avea unsprezece ani. Luând în considerare cât de puternic e la rândul său Baz, oare chiar nu l-ar fi putut ucide dacă și-ar fi dorit cu adevărat asta? Partea cea mai mișto e că stau în Căminul Mimilor, la marginea domeniilor școlii, într-un soi de turn care dă spre șanțul cu apă. Ah, și au baie proprie. În mod ironic, nu-l deranjează să o împartă cu Baz (cine-l mai înțelege pe Marele Magician?).

Nr. 8 – Ebb și caprele

În al doilea an la Watford, Simon a început să o ajute pe Ebb, căpreasa, iar pentru o perioadă, statul cu caprele a fost îndeletnicirea lui preferată. Nu m-am așteptat la o astfel de mărturisire, dar trebuie să recunosc că m-a emoționat când mi-a povestit cum a învățat să întoarcă fiecare capră din drum sau cum a ajutat-o pe Ebb la fătat. Încerc să-mi ascund zâmbetul, dar nu prea reușesc. Pur și simplu nu mi-l pot imagina pe Simon alergând pe un câmp după capre, dându-le de înțeles că s-au îndepărtat prea mult. Oare Penelope și Baz au fost de față? Decid că e mai bine să nu-l întreb.

Dacă ați fost atenți, sunt sigură că ați observat că am sărit peste câteva elemente de pe lista lui Simon. Pe cea finală se regăsesc 10 lucruri, dar pe celelalte 5 o să le descoperiți singuri. Ah, să nu uit: Nr. 9 e preferatul meu!