Charlie: Fabrica de ciocolata si Marele ascensor de sticla - Roald Dahl
Printre lecturile lui Andrei de primăvară s-a numărat şi volumul Charlie si fabrica de ciocolată, de Roald Dahl. Volumul a apărut la Editura Arthur, şi a fost devorat în aproape două zile. Ne-am obişnuit amândoi să citim cărţile şi apoi să putem comenta pe marginea lor. Uneori citeşte el primul, apoi eu. Recunosc că sunt curioasă din fire, nu suport suspansul, şi profit că el a citit-o deja, ca să întreb înainte ce se întâmplă… Aşa nu am avut surprize cu niciunul dintre volume.
Charlie şi fabrica de ciocolată mi-a plăcut şi mie foarte mult, mai ales pentru modul direct în care autorul a ales să contureze personajele, atât cei cinci copii, dar şi adulţii participanţi la acţiune. De asemenea, modul realist în care a descris mediul de viaţă al personajelor, ce înseamnă viaţa şi supravieţuirea pentru Charlie Bucket şi familia lui, comparativ cu copiii din ziua de azi, care nu pot „trăi” fără smartphone, internet, şi nu mai spun câte minuni la capitolul alimentaţie. Te pot judeca foarte uşor că nu le-ai cumpărat ultimul caiet cu holograme apărut, când sunt copii pentru care pâinea nu a fost suficientă peste zi. Am privit „Fabrica de ciocolată” ca pe un duş rece pe care copiii din ziua de azi ar trebui să-l facă, prin lectură. Sunt sigură că fiecare dintre ei se va regăsi, mai mult sau mai puţin în personajele prezentate, şi nu se vor simţi foarte confortabil.