După o cercetare riguroasă, câteva nopți petrecute într-o arhivă prăfuită și multe notițe luate pe fugă, detectivii Youngart au aflat ce au în comun Adam Silvera și Taylor Swift, cine ar trebui să renunțe la ukulele și să le doneze unei cauze umanitare și ce aromă de înghețată a fost interzisă de curând pe Marte. Bine, bine, am strecurat și o minciună pe undeva, dar să știți că nu-i deloc ușor să-i pândești pe autori sau să pui mâna pe dosare secrete – of, informațiile astea clasificate!

Adam Silvera, autorul romanului Trecutul e tot ce mi-ai lăsat

• A început să scrie la 10-11 ani, mai ales #fanfiction.
• Împărtășește mereu lucruri personale pe conturile sale de social media, vorbind deschis despre lupta sa constantă cu depresia și despre faptul că suferă de tulburare de personalitate borderline.
• A lucrat ca barman și librar.
• Ideea pentru romanul Trecutul e tot ce mi-ai lăsat a prins contur după ce fostul lui iubit aproape că s-a înecat. Experiența traumatizantă l-a îndemnat să scrie o carte despre pierderea unei iubiri și, deși a ales să schimbe anumite aspecte, într-un fel s-a aflat în locul unuia dintre personaje: a existat și un pic de rivalitate între el și iubitul persoanei alese, ambii imaginându-și o viață împreună cu aceasta. Mesajul lui pentru adolescenți, și nu numai, este că orice pierdere va rămâne în sufletele noastre, indiferent cât timp va trece, iar recuperarea după o astfel de durere e lungă și dificilă, cu atât mai mult când este vorba despre cineva alături de care ne-am imaginat un viitor.
• Inițial, nu scrisese și acele capitole în care acțiunea este plasată în trecut, dar, după ce cel mai bun prieten al său a citit romanul și i-a spus cât de trist e, s-a hotărât să le ofere cititorilor o experiență inedită (și mai devastatoare) prin prezentarea băiatului pe care îl deplânge Griffin (care este personajul lui preferat).
• A terminat primul draft pentru Trecutul e tot ce mi-ai lăsat în 13 luni.
• Este exagerat de înalt (cuvintele lui, nu ale noastre).
• Din moment ce două dintre romanele lui au avut drept surse de inspirație relații sfârșite cu inima frântă, a început să se considere un fel de „Taylor Swift a literaturii YA”: Dacă îmi frângi inima, voi scrie o carte despre asta.
• Ar vrea să scrie într-o zi un thriller pentru adulți.

Nina LaCour, autoarea romanului Suntem bine

• A fost crescută într-un mediu în care toate formele de artă au ocupat un loc deosebit: bunica ei a predat cursuri de pictură în porțelan, tatăl său a fost profesor, apoi director, și cântă la chitară, iar mama ei a fost profesoară de artă la liceu. Prin urmare, nu ar trebuie să ne mire că Nina este la rândul ei profesoară. Îi place să planifice lecții, să organizeze dezbateri și să-și îndrume elevii, oferindu-le mereu sfaturi cu privire la povestirile și manuscrisele lor. De asemenea, susține prelegeri interactive, pe care adoră să le scrie, despre arta povestirii și creativitate.
• Când nu gătește, sigur o găsești prin grădină sau pregătind o excursie de o zi prin minunatele regiuni din California de Nord.
• La 14 ani a început să lucreze într-o micuță librărie independentă și era foarte mândră de titlurile selectate pentru raftul „recomandările librariilor”; de asemenea, aproape că țopăia de bucurie ori de câte ori găsea cartea perfectă pentru un client.
• Și-a petrecut o mare parte din copilărie vizitând muzee și cu nasul în cărți.
• Încearcă să scrie zilnic, iar în prezent și-a închiriat un birou aflat la mai puțin de doi kilometri de casă, unde lucrează cu drag la următoarele proiecte – se pare că este un loc magic, fiindcă are inspirație din belșug.
• Cântă (foarte prost) la ukulele.