Darul lui Jonas, de Lois Lowry
Nu-mi amintesc să fi spus de multe ori despre o carte de copii sau adolescenți că este “bună”. Să ne înțelegem: iubesc genul și sper să apuc pensia cu aceleași sentimente. Dar nu cred că “bună” este cuvântul cu care să descrii o carte pentru tineret – gravitatea acestei etichete îmi pare potrivită literaturii adulte. “Frumoasă”, da. “Luminoasă”, “amuzantă”, “ușoară”, “slabă”, “minunată” ori de-a dreptul “proastă” – sigur, de la caz la caz. Dar după primele pagini din Darul lui Jonas (The Giver, 1993), puteam deja să spun că aceasta este o carte bună.
Imaginați-vă că trăiți într-o lume în care nu trebuie să faceți alegeri. Toate au fost făcute pentru voi, în numele vostru, spre binele vostru. Dacă sunteți adulți, nu e cine știe ce exercițiu de imaginație – ați mai citit cărti plecate de la ideea asta, ați văzut filme, mulți dintre voi chiar ați trăit realități asemănătoare. E normal să priviți o utopie drept o distopie ce nu și-a manifestat încă simptomele. Dar, reamintiți-vă, vorbim despre o carte pentru copii. Și încă una superb alcătuită.
