Descoperirea Cubei in imagini dincolo de clisee politice
Cosmin Bumbuţ este unul dintre cei mai respectaţi fotografi români de azi. În ţară a fost declarat „Cel mai bun fotograf de modă" (Pantene Beauty Awards, 2002) şi i-au fost recunoscute „Cea mai bună fotografie publicitară" (Ad'Or Festival, 2001) şi „Cea mai bună fotografie publicitară" (AdPrint Festival, 1996).
O privire premiată
În străinătate a fost premiat în cadrul International Competition for Print Advertising and Design (2002), B&W Spider Awards (2006) şi International Photography Award (2006). El este autorul albumului Transit (Humanitas, 2002), desemnat Cartea de Artă a Anului de Asociaţia Editorilor Români, şi coautor al proiectului „7 Zile - 7 Ani în Maramureş" (Humanitas, 2007). De curând a publicat la Editura Art volumul „Cuba continuă", în colaborare cu Elena Stancu. Interviul a avut loc în preziua celei de-a cincea călătorii pe care Cosmin Bumbuţ se pregătea să o facă spre Cuba. „Merg în Havana, la Trinidad şi o să mă opresc la Playa Larga, unde m-am simţit cel mai bine şi am cei mai mulţi prieteni."
Cum ai lucrat cu textele pentru „Cuba continuă"?
Textele le-a scris Elena. Noi am fost împreună în Cuba ultimele două dăţi. Ne-am gândit să facem o carte abia înainte să plecăm ultima dată, anul trecut. Ştiam cam pe unde o să mergem şi despre ce o să scrie. Elena a făcut un plan şi am revizitat locurile dragi nouă. Ea şi-a mai amintit câteva locuri pe unde trecusem înainte şi unde mai notase câte ceva. Elena a scris, iar eu am făcut fotografiile. Eu nu am ştiut ce a scris ea până când nu am făcut layoutul. Mi le dădea să le pun în carte, le citeam şi mai adaptam pozele alese în funcţie de text, dar foarte puţin.
Ce a fost diferit la „Cuba continuă" faţă de celelalte cărţi ale tale în felul în care ai lucrat?
Ce mi-a fost mai greu a fost faptul că în „Cuba continuă" voiam iniţial să scot un album de fotografie, dar mi-am dat seama că ar fi prea puţin. Nu ajung nişte fotografii, zic eu, bune din Cuba. Cineva, mă gândeam, ar fi vrut să citească şi nişte impresii de călătorie de acolo. Eu nu eram în stare să le scriu şi, atunci, ce a fost diferit faţă de „Tranzit", de exemplu, este faptul că aici nu e un album de fotografie, dar nici o carte de călătorie. E undeva între cele două. Problema asta am avut-o şi la designul cărţii, pentru că nu ştiam cum să fac. Ştiam că trebuie să arate bine fotografiile, dar, în acelaşi timp, trebuie să intre şi text, şi să fie fotografii din când în când complementare textului sau invers, textul să fie complementar imaginilor. Unele fotografii au nevoie de explicaţii ca să fie înţelese şi atunci... asta a durat cel mai mult. O lună, o lună şi ceva a durat până când am făcut acel şablon, după aceea a mers uşor.
O ţară în faţa obiectivului
Este prima ta carte care înfăţişează subiecte din afara României. De ce ai ales Cuba?
Nu am ales Cuba neapărat pentru o carte de fotografie, am ales-o ca o destinaţie turistică, din curiozitate. Şi nu am ales-o eu. Un prieten a cumpărat bilete, a găsit bilete foarte ieftine şi le-a luat. În momentul respectiv nu ştiam nimic despre Cuba şi am zis bine. Le cumpărase cu şase sau opt luni înainte. Doar înainte să mergem acolo am căutat pe internet lucruri despre Cuba, mai ales despre fotografiile făcute acolo şi am văzut că toţi cei care merg acolo se întorc cu o grămadă de fotografii.
Dar, bănuiesc, nu era prima ţară străină în care mergeai.
Într-o ţară atât de exotică nu am mai mers. În afara Europei, mai văzusem doar New York şi nu prea îmi plăcuse. Mi se păruse cam aglomerat. Cum tind să fiu vag mizantrop, nu m-am simţit foarte bine.
