Enciclopedia universală a deșertificării intelectuale a românilor

Tropice tâmpe, cea mai recentă carte a lui Florin Bican este, de fapt, o anti – carte.  Ok, accept și roșiile/ouăle storcite pe haine și pe față, ca răspuns la această afirmație brutală. Dar mi-o asum până la capăt. Pentru că, în fond, despre ce este Tropice tâmpe?

În niciun caz nu este vreun cover literar după Tropice triste a lui Claude Lévi – Strauss. Legăturile cu această operă se spulberă cât ai număra până la trei:  1) copy – paste cu prima jumătate a titlului; 2) relație de paronimie/parodie cu a doua jumătate a titlului; 3) moto-ul cărții este luat din cartea cu pricina: „Urăsc călătoriile și pe exploratori”. Și cu asta, basta!

Tropice tâmpe este, în primul rând, o caricatură a societății românești de astăzi, de ieri și, de ce să fim optimiști tâmpi, de mâine.

Din expozeul (anti-)cărții aflăm că Stanley, personajul principal al poveștii, este un explorator reputat, aflat în slujba Majestății Sale, Regina Marii Britanii. El locuiește la Londra și tot acolo și-a exercitat până acum ocapația, explorând fiecare stradă a orașului. Intriga aduce cu sine și prima misiune serioasă pentru vașnicul explorator: trebuie să ajungă în jungla africană, unde este convocat de George, colegul său din școala generală, ajuns între timp Ambasador în Mombasa, pentru a lua parte la o misiune strict secretă. Așadar, nicio legătură cu România, cu românii, cu românismul. Totul se petrece în altă parte. Nu-i despre noi. Putem respira liniștiți. Asta până aflăm, la începutul desfășurării acțiunii, că George este de fapt Georgică, iar Stanley, Stan. Așadar, români de-ai noștri, dar care se dau cu totul altceva. Vă sună cunoscută atitudinea, nu-i așa? Și poate ne-am face că nu am observat această farsă a onomasticilor celor doi, dacă nu ne-am întâlni ceva mai la vale, cu Niță de la Dolhasca, nimeni altul decât omul necăjitdin povestea lui Sadoveanu, care a fost mutat cu tot cu oi și cu islaz, în jungla africană, unde, băiat deștept și întreprinzător fiind, își va face teleormanat (aici se impune o paranteză semi-amplă în care se va dovedi, conform mărturiei autorului de la lansarea cărții, cum că a inventat această formă de guvernământ cu mult înainte de strămutarea teleormănenilor de soi și frunte în Casa Poporului, că ficțiunea de față este mai degrabă o profeție a cărei împlinire o trăim pe pielea noastră), și se va auto-intitula guvernator de Marea BritaNiță. Cum se va comporta tristul/tâmpul ciobănaș moldovean în această funcție, veți descoperi singuri în carte. Nu vreau să vă răpesc plăcerea lecturii.

Citește în continuare pe Bookhub.ro.