Top 5 eroine care nu se tem să greșească

Îmi plac romanele în care eroinele nu se tem să greșească. Suntem tentați să le considerăm impulsive sau nechibzuite, așteptăm să aibă toate răspunsurile pregătite, să improvizeze în situații periculoase și să își învingă nesiguranțele în momente-cheie, însă uităm să le oferim oportunitatea de a învăța, fără să fie obligate sau împinse de normele unei societăți care depășește granițele ficțiunii.

Ne regăsim în lupta lor pentru dreptate și în setea lor pentru cunoaștere, în vise și speranțe ascunse în miez de noapte, atât de prețioase și de fragile, încât simpla lor pomenire ar putea să le facă să dispară. Avem încredere în ele. Le admirăm curajul și voința. Le înțelegem temerile și le descoperim calitățile. Prizonieri între coperte, asemenea lor, vizităm orașe părăsite și observăm ororile războaielor demult apuse, observăm puterea înfricoșătoare a unui stereotip și urmările violente ale bullying-ului, înțelegem mai bine diferențele culturale și prăpastia dintre generații.

În primele zile de primăvară, când iarna încă se luptă să preia controlul și să își prelungească șederea, vă recomand cinci cărți de la YoungArt despre supraviețuire, iubire, încredere, adevăr și prietenie.

Fata cu palton albastru: Curiozitatea este o calitate periculoasă, însă Hanneke Bakker alege riscul în detrimentul siguranței. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după ce nemții au invadat Amsterdamul, iar iubitul i-a fost ucis pe front, Hanneke este nevoită să livreze mărfuri pe piața neagră și să își riște zi de zi libertatea și viața. În inima Rezistenței își găsește curajul și vocea. Nu poți să îi ascunzi adevărul și, chiar dacă la început pare naivă și ușor de manipulat, își cunoaște atât calitățile, cât și defectele, nefiind o țintă ușor de înlăturat.

Toate drepturile rezervate: Regulile nu au fost create ca să fie încălcate, dar când fiecare cuvânt sau gest de afecțiune este taxat, singurul mod prin care îți poți proteja familia și pietenii este să taci. Speth Jime își controlează cu atenție impulsurile și refuză să cedeze, să fie o marionetă pentru cei bogați. Sunt momente în care pare nepăsătoare și apatică, însă nu își permite, din toate punctele de vedere, să empatizeze cu cei ce își riscă viața pentru a-și mărturisi sentimentele. Decizia ei, născută și din nevoia de a deveni invizibilă, este prima fisură într-o societate distopică înfricoșătoare, unde primele acțiuni ale rezistenței urmează să prindă contur mulțumită unei fete de 15 ani care își ascunde glasul.

Genul ăla de fată: Judecăm mult prea repede și ușor după aparențe. Dacă asculți bârfele de la Academia Qala din Arabia Saudită, Zarin Wandia este o rebelă: spune tot ce gândește, fumează, încalcă aproape toate regulile și merge neînsoțită la întâlniri. Nu contează că este elevă eminentă. Nu contează că este orfană și că nimeni nu o întreabă cum se simte. Ce simte. Când cei din jurul tău capată suficient curaj pentru a te aborda, e mult prea târziu. Rămân cu o enigmă, o fantomă și o străină. Însă povestea Zarinei nu începe cu un accident și o înmormântare. Povestea Zarinei începe cu o simplă întrebare: Cine sunt?

Eu sunt Malala: Malala Yousafzai a fost împuşcată de talibani pe 9 octombrie 2012 și este cunoscută pentru activităţile ei legate de problemele societăţii islamice, în special discriminarea femeii. În 2014 a fost recompensată cu Premiul Nobel pentru Pace pentru lupta împotriva asupririi copiilor şi a tinerilor, dar şi pentru dreptul tuturor copiilor la educaţie. Ea este Malala. Un model de urmat, o supravieţuitoare, o eroină şi o luptătoare.

Vândută la 13 ani: Lakshmi vorbește în numele tuturor fetelor și femeilor din țările sărace, nevoite să îndure un șir aparent nesfârșit de nedreptăți și abuzuri pentru a-și recăpăta libertatea. Condamnată să trăiască într-un bordel pentru a plăti datoria familiei, Lakshmi ne demonstrează la doar 13 ani că speranța nu este un vis, ci un ideal pe care nu trebuie niciodată să-l pierzi. Este uimitor cum reușește să se apropie de celelalte fete de la Casa Fericirii și să le ofere prietenia ei, un umăr pe care să plângă sau o îmbrățișare ce le poate convinge că mai pot îndura încă puțin. O zi. O săptămână. O lună. Un an. Poate chiar mai mult. Vă recomand să vedeți și filmul Sold (2014), bazat pe carte, cu Gillian Anderson și David Arquette. Producător executiv este Emma Thompson.

un text scris de Simona Stoica