Fahrenheit 451, de Ray Bradbury
Cu siguranță, Ray Bradbury este un nume cunoscut iubitorilor de literatură science fiction și iubitorilor de literatură, în general. Chiar dacă nu sunt un fan al acestui gen de literatură, ajung uneori în fața marilor autori (precum Bradbury sau Isaac Asimov) prin intermediul celor mai bune scrieri ale lor sau prin intermediul ecranizărilor, ce au populat ecranele cinematografelor începând din anii ’60 ai secolului trecut. Influența lui Bradbury asupra literaturii science fiction a fost atât de profundă, încât a devenit unul dintre simbolurile majore ale culturii pop din secolul al XX-lea. Bradbury a scris foarte mult: peste 600 de povestiri scurte, 11 romane, poezie, piese de teatru, eseuri, scenarii de film. Primul său roman, Cronicile marțiene, conține o serie de povestiri, situate într-un viitor necunoscut al colonizării planetei Marte, dar având o serie de analogii evidente cu istoria Statelor Unite, de la conchiztadori până la Primul Război Mondial.
Capodopera sa este distopia ”Fahrenheit 451”, o meditație asupra pericolelor cenzurii și care face, de asemenea, o analogie evidentă cu ceea ce se întâmpla (și pare că se mai întâmplă încă) de mai multe decenii în școlile americane după apariția așa-numitelor liste de lectură. De altfel, această problematică nu a fost deloc minoră într-o țară atât de liberă (sau, cel puțin, așa se consideră) și marile capodopere ale omenirii au fost mereu cenzurate în anumite state americane, după cum am descoperit cu mirare în cartea, prezentată acum ceva vreme și aici, ”100 de cărți interzise. O istorie a cenzurii în literatura mondială”.
