Fahrenheit 451 – recenzie

Fahrenheit 451 (1953) este un roman de tip Science Fiction, care se aseamănă din multe puncte de vedere cu 1984. Titlul face referire la temperetura la care cărţile ard: 451 °F.

Cartea îl aduce în prim-plan pe Guy Montag, personaj ce trăieşte într-un viitor nedeterminat, în care cărţile sunt interzise. Montag este pompier, dar nu în sensul pe care îl dăm noi astăzi cuvântului. Treaba lui este să dea foc cărţilor şi tuturor caselor unde se află ascunse acestea. Dar Montag este nefericit. Soţiei lui, Mildred, nu-i pasă nici un pic de el. Procedând astfel, ea nu se deosebeşte însă de alţi oameni. Nimeni nu pare să mai aibă vreun sentiment faţă de ceilalţi – fiecare este preocupat de el însuşi.

Atras de pasiunea pe care o observă la unii posesori ai cărţilor şi curios să afle despre ce este scris în ele, Montag începe să fure diferite volume în timpul misiunilor sale. Nu-şi adună însă curajul să le citească, de teama de a nu fi prins.

Într-o seară o cunoaşte pe Clarisse McClellan, o adolescentă diferită de oamenii din jurul lui. Ea vorbeşte despre natură şi nu despre tehnologie, pune întrebări de tipul „de ce?” şi are curajul de a fi ea însăşi. Cei doi se împrietenesc, însă la scurt timp ea şi familia ei dispar inexplicabil.

Acesta este momentul în care Montag, revoltat, lasă deoparte frica şi îşi depăşeşte orice reţinere, începând să facă ce şi-a dorit dintotdeauna – să citească. Desigur, Mildred, vecinii, chiar şeful de la serviciu află imediat, iar pericolele la care s-a expus nu întârzie să devină o realitate.

Povestea în sine se vrea a fi un semnal de alarmă dat unei lumi care se concentrează pe tehnologie în detrimentul relaţiilor şi a calităţilor care ne fac umani. În societatea prezentată de Bradbury, oamenii sunt egoişti, individualişti, foarte asemănători unor roboţi. Ei nu mai citesc citesc, în consecinţă încetează să mai gândească. Tot ce au nevoie le este dat „de-a gata”, fără a li se cere măcar un minimum de efort intelectual.

Citește în continuare aici.