Fragment în avanpremieră: R.F. Kuang – Războiul macului

Oraşul Sinegard era sufocant, derutant şi înspăimântător. Însă Academia Sinegard era nespus de frumoasă. Conducătorul ricşei îi duse până la poalele munţilor de la marginea oraşului. Rin îl lăsă pe Feyrik să se ocupe de bagaje şi urcă în fugă scările şcolii, gâfâind.

Îşi imaginase săptămâni în şir cum va fi să urce treptele către Academie. Toată ţara ştia cum arată Academia Sinegard; imaginea ei era pictată pe pergamente agăţate pe pereţi în tot Nikanul. Pergamentele acelea nu surprindeau însă nici pe departe realitatea campusului. O alee de piatră urca în spirală în jurul muntelui, suind şerpuit către un complex de pagode clădite pe terase tot mai înalte. Pe ultima dintre ele se afla un templu pe turnul căruia era cocoţat un dragon de piatră, simbolul Împăratului Roşu. Alături de templu, curgea, ca un scul de mătase, o cascadă scânteietoare. Academia arăta ca un sălaş pentru zei. Era un loc de legendă. Era casa ei pentru următorii cinci ani. Rin rămăsese fără grai. Un elev mai mare, care se prezentă drept Tobi, le arătă împrejurimile. Tobi era înalt, chel şi înveşmântat în tunică neagră cu o brasardă roşie. Îi întâmpină cu o grimasă plictisită care spunea că ar fi preferat să se ocupe de altceva. Citește un fragment pe Biblioteca lui Liviu.