Găsiți magia! | Recenzie „Steaua de argint” de Jeannette Walls

„Găsiţi magia! Şi dacă nu reuşiţi să găsiţi magia, atunci faceţi‑o voi.” Ăsta era mottoul mamei lui Bean și a lui Liz, două surori de curând mutate din Pasadena în Lost Lake, un oraș mic din deșertul Colorado. Bean nu era chiar numele real al fetei de doisprezece ani, dar așa a botezat-o Liz, că i se părea haios că Jean rima cu Bean. Și așa i-a rămas.

Când mama lor, Charlotte, pleca în Los Angeles, încercând să-și înceapă odată strălucita carieră de cântăreață și compozitoare, fetele rămâneau singure acasă. Pentru că și „soțul nemernic” al femeii, și „familia ei sudistă sufocantă”, și „șirul de iubiți ratați” erau de mult lăsați în urmă. Dar Liz și Bean se simțeau bine, că puteau mânca felul lor preferat: plăcintă cu pui. Iar dacă mai beau și câte un pahar cu lapte, se asigurau că acoperă toate grupele principale de alimente. Cum ar fi făcut o mamă dintre cele bune și grijulii, preocupate de sănătatea copiilor ei. Dar nu era cazul. Mama lui Bean și a lui Liz era foarte preocupată de cariera ei. Găsiți magia!

Ultima dată când s-a întors din Los Angeles, le-a adus tartă cu lămâie. Și au sărbătorit că Charlotte l-a întâlnit pe Mark, un producător care, în sfârșit, i-a văzut potențialul și stofa de vedetă. Și, cel mai important, Mark Parker nu era un „pierde-vară”, ca cei de până atunci. Mark avea s-o ajute să-și construiască mult visata carieră și să le arate ea unor Janis Joplin sau Joni Mitchell, care, doar pentru că erau mai tinere cu zece ani, se bucurau de succes.

Dacă sunteți curioși cum arăta acel Lost Lake, ei bine, era locuit în mare parte de mexicani care „creşteau găini şi capre în curţi, unde practic stăteau şi ei, făcând grătare sau dansând pe muzica mexi­cană care răsuna din radiouri”. Un loc unde „nu se uita nimeni strâmb la tine dacă purtai hainele vechi ale surorii tale mai mari”. Iar ăsta era un super avantaj pentru Bean. Dar mexicanii și casele din chirpici erau muuult mai drăguțe decât glumițele cu iz de jocuri de cuvinte pe care Liz le tot învârtea. Lost Lake. „Să mergem să‑l căutăm”. „Mă întreb unde s‑o fi pierdut“. La cincisprezece ani putea și ea mai mult, dar na, e doar părerea mea. #fanBean.

Poate vă întrebați ce e cu ocolul ăsta prin Lost Lake și de ce am ținut musai să vorbesc despre el. Păi pentru că îmi trebuia o gură de aer, un loc de tras sufletul înainte să vorbesc de durerea și nedreptatea care inundă cartea asta.

După ce s-a dovedit că Mark nu era decât o banană dansatoare, Charlotte a țipat „Nu mai suport să stau aici”, și-a luat geanta și a plecat. S-a întors doar o scrisoare, în care le zicea să nu uite să folosească ața dentară. Iar ele au ascultat și, în plus, nu au lipsit niciodată de la școală și nici n-au lăsat vase murdare în chiuvetă. Dar apoi, după un timp, de frica cleştifiarelor, au plecat la unchiul lor Tinsley din Virginia. După câteva săptămâni ca o vacanță la țară, Charlotte le-a dus în Richmond, dar extravaganța n-a ținut mult și, reîntoarse în orășelul natal al părinților lor, Bean a primit singura amintire rămasă de la tatăl său – Steaua de argint. Doar că nu părea să poată sta în calea domnului Maddox și a răutății sale deghizate în lecții de viață. Pentru că lui Maddox „nu‑i plăcea nimic mai mult decât un scandal”.

„Noi trei suntem magice”. Așa spunea mama lui Bean și a lui Liz. Un „trib din trei persoane”. Ca cei „trei muschetari, trei magi de la răsărit, trei purceluşi”. Așa spunea înainte să plece și-nainte să se întâmple toate. Probabil că magia nu e suficientă fără iubire. Dar, în același timp, când revine sau e redescoperită, iubirea e magică.

Un articol de Oana Purice, Book Industry

Steaua de argint, de Jeannette Walls
Traducere din limba engleză de Iulia Tudorie
Editura Youngart, 2022