Prima mențiune a Dicționarului apare într-o scrisoare a lui Flaubert din 4 septembrie 1850, adresată din Damasc prietenului său Louis Bouilhet: „Faci bine că te gândești la Dicționarul de idei primite de-a gata. Această carte, scrisă pe de-a-ntregul și precedată de o prefață în care se va arăta că a fost făcută în scopul de a convinge publicul să respecte tradiția, ordinea, convențiile general admise și alcătuită astfel încât cititorul să nu știe bine nici o clipă dacă autorul își bate joc sau nu de el, ar fi, poate, o operă stranie și capabilă să izbândească, dată fiind actualitatea ei, ne spune Irina Mavrodin, în prefața Dicționarului de idei primite de-a gata (ed. Art, 2018), de Gustave Flaubert, din care am extras câteva definiții, menite să aducă cititorului buna-dispoziție.

Citiți continuarea în Ziarul Metropolis.