Istoria artei de E.H. Gombrich
Am citit, in decursul a mai multor zile, una dintre cele mai frumoase carti scrise vreodata (netinand cont de subiect). Autorul, Sir Ernest H. Gombrich (n. Viena 30 martie 1909, d. 3 noiembrie 2001), a scris o carte suberba, plina de suflet, in care cuvintele bine alese in a descriu Istoria Artei asa cum n-am mai vazut niciodata si cum nu se face in scoli: logic, simplu si usor de inteles.
Defapt fapt, alegerea autorului de a prezenta istoria artei ca pe o poveste cu cauza si efect, in care fiecare artist incearca sa rezolve probeleme generatiei lui, producandu-se un ciclu nesfarsit, o face atat de iubita de cititorii de pretutindeni, ajungand sa fie una dintre cele mai faimoase lucrari.
Volumul propiu-zis este alcatuit dintr-o serie de 28 de capitole, cuprinzand atat preistoria, Antichitatea, Evul Mediu, Renasterea, cat si curentele mai moderne, ale secolului 19 s.a.m.d.
Nici nu stiu daca ar trebui sa spun ceva practic despre continut, sau, daca ati prefera sa n-o fac din simplu motiv ca eu nu ma pot compara cu autorul si orice aspect serios al carti ati prefera sa-l auziti direct de la sursa. Si va inteleg. De aceea, va scriu ca autorul s-asigurat in prefata, inlaturand prejudecati comune, ca oricine, atat persoanele care a deja cunostiinte in domeniu, cat si cei care sunt cuprinsi de idei naive, sa o poata citi fara probleme.
