Iubește Revoluția!, de Aleksandr Soljenițîn

Despre Aleksandr Soljenițîn se poate spune că a fost omul care a reușit, după cum e expresia, să facă regimul sovietic din cuvinte, (dar nu numai dacă păstrăm în gând faptul că a făcut închisoare sau a fost în exil). Dizident anticomunist, Soljenițîn a reușit  prin scrierile sale să apropie ochii întregii lumi de ceea ce însemnau lagărele și gulagurile sovietice, ajungând prin romane precum „O zi din viața lui Ivan Denisovici” sau „Pavilionul canceroșilor” să intre în rândul titanilor literaturii rusești precum Dostoievski sau Tolstoi.

Romanul său neterminat, „Iubește Revoluția!”, nu cred că poate fi catalogat drept o capodoperă de-a sa, însă, într-o mare măsură, reprezintă o scriere esențială întrucât în el putem vedea originea viitorului combatant al sistemului sovietic, un tânăr plin de credință în sistem, gata de orice sacrificiu de dragul revoluției. Romanul este scris de către autor pe când avea vârsta de douăzeci și trei de ani, iar personajul principal, Gleb Nerjin, absolvent al Facultății de Fizică și Matematică din Rostov, apare ca un alter-ego al lui cel-de-la-început, un tânăr îndoctrinat și înflăcărat de iubirea sa pentru leninism și stalinism, umblând mereu în suflet cu dorința de a participa victoria celei mai bune dintre lumile posibile.

Prin excelență un idealist, tânărul Nerjin se zbate să ajungă, într-o țară aflată în luptă cu forțele lui Hitler și în pofida pericolului unei tumori, în rândurile artileriei:

„Nerjin a avut noroc și de faptul că trăia în cea mai bună țară. O țară care trecuse de toate crizele istoriei, care era deja organizată după principiile de bază ale gândirii științifice și echității sociale. […] Toată generația lor era născută pentru a duce revoluția din cea de-a șasea parte a Pământului pe întregul Pământ.”

Citește în continuare aici.