Long books vs. short books
De multe ori ne întrebăm dacă merită cu adevărat să ne apucăm de citit acea carte de pe ultimul raft, cea pe care s-a strâns praful de două degete, și care mai are și peste 800 de pagini :( Oare care ar trebui să fie numărul maxim de pagini pe care o carte le poate avea pentru a fi citită? Dar ce contează cel mai mult la o carte nu este oare conținutul?
Oare să citim o carte mare sau una una de mici dimensiuni?
Pentru a începe o carte „lungă” trebuie să te pregătești cu mult curaj și răbdare. Unele cărți pot fi destul de dense în descrieri și uneori pot fi plictisitoare și te pot face să adormi după nici cinci minute de la deschiderea cărții, iar acțiunea să aibă loc abia după pagina cu numărul 200. Dar, în același timp, cărțile lungi pot fi foarte complexe, cu răsturnări de situație multiple, cu personaje mult mai bine dezvoltate, unde le poți urmări evoluția pe parcursul cărții, iar world building-ul să te lase cu gura căscată.
Mulți dintre noi tindem să credem că romanele „scurte” nu pot avea același impact plin de informații și idei profunde pe care le poate avea o carte de dimensiuni mai mari. Nu vei avea timp să te atașezi de personaje, iar acțiunea de cele mai multe ori poate fi grăbită. Totuși, unele cărți pot avea mai puțin de 200 de pagini și să te lase în lacrimi, suferind în acel colțișor întunecos, până când o altă carte va veni să te salveze, sau să te distrugă din nou, și din nou. De multe ori alegem să citim romane de dimensiuni reduse pentru diverse challenge-uri, din pură curiozitate, sau pur și simplu pentru că nu vrei să te legi de mâini cu o cărămidă de peste 1000 de pagini. Who has time for that?
Hei, dar numărul de pagini al unei cărți te poate încurca când pleci în vacanțe, sau în momentele când citești o carte atât de bună încât e lipita de mâinile tale și vrei să o iei absolut peste tot cu tine, nu te poți plimba prin autobuze cu o carte de 800 de pagini, cred ca atenția multora o să fie asupra ta, cu siguranță.
Și dacă se întâmplă să ai chef de citit după dispoziția pe care o ai? Se întâmplă destul de des să alegi cărțile în funcție de starea de spirit pe care o ai într-un anumit moment, cum ar fi să vrei să citești ceva super draguț și lejer (Fangirl, Când ți se pune pata, Minunatul prezent), sau în alte momente pur și simplu ai nevoie de un fantasy cu multă acțiune (Furia Roșie, Steelheart, Diabolica), sau de un science-fiction cu un subiect complex, info dumping (Străin într-o lume străină, Luna e o doamă rea).
Însă, nu contează numărul de pagini pe care îl are o carte, ci mai mult dacă acea carte te captivează de la primul capitol, prima pagina, sau chiar prima frază din carte. Să judeci o carte după mărimea ei e ca și cum ai judeca-o după copertă (and to be real, all of us are doing that). Până la urmă căutăm cărți ce ne intrigă, cărți în care să facem cunoștință cu personaje reale în care ne putem regăsi, cărți în care poveștile ne fac să uităm de tot ce este în jurul nostru, și lumi noi din care nu vrem să mai ieșim nicicând.
Căutăm povești pe care le vrem mereu aproape de noi.