Măştile nebuniei

După patru ani de practică în penitenciar, după zeci de cazuri tulburătoare și zeci de deținuți cu care am discutat, eu însămi pot afirma că lucrul cu psihopații este cel mai dificil și totodată cel mai interesant. Pentru un om de rând, este bulversantă ușurința cu care aceștia relatează faptele monstruoase pe care le-au comis, fără să simtă vreo remușcare, fără să regrete. La momentul respectiv și chiar și în prezent, acele lucruri au fost pentru ei cât se poate de firești, având la bază argumente puerile, nefondate. Mă refer la deținuții care au săvârșit acte de cruzime poate, doar din pură curiozitate. Această categorie de psihopați însă, sunt cei mai ușor de depistat și de izolat. Adevăratele probleme intervin când avem de-a face cu persoane psihopate care se camuflează în societate, la serviciu, în politică, în afaceri și ocupă poziții de mare responsabilitate grație capacității lor de observație, inteligenței, manipulării și a șarmului.

Datorită fascinației lui Jon Ronson pentru limita dintre normal și patologic, vom urmări o investigație jurnalistică prin industria nebuniei și vom descoperi o serie de cazuri care au drept protagoniști psihopații din jurul nostru.

„Bob mi-a spus că e întotdeauna o surpriză plăcută când un psihopat vorbește deschis despre incapacitatea lui de a avea emoții. Majoritatea se prefac că simt. Când văd ne-psihopați care plâng sau sunt speriați sau mișcați de suferința umană, sau ceva asemănător, li se pare fascinant. Ne studiază și învață cum să ne imite, ca niște creaturi din spațiu care încearcă să se confunde cu decorul, dar dacă ținem ochii deschiși, atunci putem să descoperim înșelătoria”.

Citește în continuare aici.