Miss Peregrine (#1) de Ransom Riggs

Îmi amintesc perfect ce așteptări aveam când am citit pentru prima dată descrierea acestei cărți: că va fi stranie și scary. Stranie este, însă nu și înfricoșătoare. Când a ajuns la mine m-am îndrăgostit complet de felul în care arată. Trebuie neapărat să știți cât de frumoasă este această carte. Este plină de poze vechi și ciudate care se potrivesc perfect în poveste și pe lângă asta, avem parte de un design care nu te lasă să te hotărăști dacă este un album antic de poze sau o carte propriu-zisă. Ei bine, este o combinație între cele două. Ador tonurile de alb, negru și gri din această carte și pot spune cu mâna pe inimă că este una dintre cele mai deosebite cărți pe care o am în bibliotecă. La fel de deosebită precum copiii din povestea noastră fantastică.

Personajul principal este Jacob, un tânăr ce are parte de un episod traumatizant în momentul în care bunicul său este ucis de o creatură pe care numai el a putut să o vadă și toți ceilalți cred că a fost un simplu accident. O curiozitate aprigă îl face pe Jacob să pornească în căutarea adevărului și singura persoană care ar putea să îl ajute este Miss Peregrine, despre care află din lucrurile rămase de la bunicul său. Pentru asta este capabil să facă orice, așa că își convinge părinții să îl lase să pornească într-o călătorie de cercetare și aceștia sunt de acord cu condiția ca tatăl său să îl însoțească. Totul pare normal pe insula pe care ajung, până când o întâlnește pe Miss Peregrine și pe copiii de care aceasta are grijă.

 Atât de lin se desfășoară evenimentele, încât la un moment dat te gândești dacă acestea sunt adevărate, deși depășesc cu mult realitatea pe care o cunoaștem noi, iar pozele pe care le conține nu te ajută deloc, deoarece întăresc și mai mult nebuniile la care luăm parte. Autorul susține că nicio poză nu a fost modificată, astfel că te întorci de unde ai pornit și rămâi cu aceleași îndoieli. 

Citește în continuare aici.