Mitologii mai vechi si mai noi
Cartea e un soi de omagiu adus lui Roland Barthes, care publicase in 1957 Mythologies, o colectie de 53 de texte care exploreaza "mitologiile societatii de consum": wrestling, detergenti, Greta Garbo, vacantele scriitorilor, Charlot, vedetele devenite people si casatoriile lor, retele culinare "ornamentale" si asa mai departe.
O prima remarca pe care o pot face dupa lectura celor doua carti: in prefata Noilor mitologii eram avertizata asupra faptului ca Barthes (desi e un scump si un drag) e acum datat si ca textele lui te indeamna mai degraba la o "pasnica nostalgie", fiind "o uimitoare adunatura de vechituri", de amintiri si suveniruri. Poate pentru ca a fost vorba de o prima lectura a Mitologiilor, mie cartea mi s-a parut, dimpotriva, foarte proaspata: Barthes demonteaza, cu metoda, o serie de "mituri" pe care eu le vad si in lumea contemporana. Un exemplu: in textul Romans et enfants Barthes remarca faptul ca in revista Elle (adevarat incubator de mituri, dupa parerea lui), autoarele de romane sunt mereu prezentate asa: Nume, numar de romane publicate, numar de copii. Verdictul lui: Elle le transmite femeilor mesajul ca acum ele pot face ce-si doresc, pot sa devina scriitoare (sau medici, profesori, piloti de avion) daca-si doresc acest lucru. Dar, femei si barbati deopotriva, oamenii trebuie sa-si aminteasca de functia de baza a doamnelor: aceea de a naste copii. Din acest exemplu reiese si definita pe care-o da Barhtes mitului: acel mesaj ascuns care calatoreste clandestin intre cuvintele spuse cu voce tare si care (cel mai adesea) are sarcina de-a convinge oamenii de binefacerile capitalismului burghez.
