Murind când vine primăvara – Ralf Rothmann (recenzie)

Murind când vine primăvara este cruntă. Mi se pare că acesta este cuvântul care o poate descrie cel mai bine. Cruntă. Taie în suflet și în carne vie. Doare. Ustură. Atârnă greu. Lectura este una care te consumă și care îți rămâne în gând. Război – un cuvânt dur, un pact cu moartea, suferință, cruzime, duritate. Toate cărțile care tratează acest subiect sunt așa prin urmare și este foarte greu să te așezi liniștit și să încerci să scrii despre o astfel de carte. Este morbid să scrii că este o carte frumoasă. Dar așa este. Este o carte care șochează și rupe bucăți din sufletul tău exact așa cum minele au rupt bucăți din ei, cei care au scris despre război cu sânge. 

Murind când vine primăvara este o carte a naibii de grea și de dură. La început m-am simțit ca lovită de ceva care mi-a cauzat o mare amețeală și cu greu m-am putut concentra la poveste. Capitolele, ideile sunt delimitate de un spațiu alb, dar eu simțeam că nu mă pot conecta deloc la poveste. Mi se părea că nu simt nimic și că neștiind unde sunt și din a cui perspectivă este scrisă povestea îmi cauza o mare confuzie. Rezultatul? Nu simțeam cartea și eram sigură că voi avea de scris o recenzie negativă.

Clar, nu este o carte pe care să o citești când e soare afară și când primăvara și starea de bine bate la ușă. Ți s-ar părea nedrept totul. Nici nu cred că te-ai conecta prea mult cu romanul. Asta este o carte de citit când plouă, când urlă vântul și când totul e la fel de cenușiu precum coperta.

Citește continuarea recenziei pe blogul Ancasicartile.ro.