Murind când vine primăvara – Ralf Rothmann

Privind retrospectiv la marile evenimente istorice, cum ar fi cel de-Al Doilea Război Mondial,  având  acea cunoaștere precisă a deznodămintelor,  din primăvara anului 1945, ne e mai dificil să ne imaginăm starea de spirit a beligeranților din acea perioadă, fiind tentați să o punem în lumina finalului cunoscut de noi, posibil anticipat de ei. Romanul lui Ralf Rothmann ne introduce în atmosfera ultimelor luni ale celei de-a doua conflagrații mondiale de pe teritoriul european, reconstruind atmosfera din tabăra germană, într-un roman cât se poate de dramatic.

Walter este un tânăr văcar adolescent care își petrece finalul de  iarnă al ultimului an de război în rutina obișnuită, a mulsului cu meșteșug, acasă, în Germania. Veștile despre înaintarea reală a armatelor aliate circulă sub formă de zvonuri și sunt dublate de apelurile neobosite și încă relativ convingătoare ale propagandei naziste care pare să fie încrezătoare în capacitatea de revenire a celui de-Al Treila Reich. Într-o seară obișnuită, cu petrecere și băutură la birtul din localitate, SS-iștii trec însă la fapte. Rezervele militare germane sunt pe terminate, așa că nemții sunt dispuși să arunce totul în bătălia pe care Hitler nu vrea să o accepte drept pierdută. Astfel, tinerii din birt, mulți dintre ei adolescenți, sunt invitați să se ofere voluntari pentru recrutare. După un discurs tăios și evident amenințător al SS-istului prezent la fața locului, nimeni nu îndrăznește să se împotrivească. Deși Walter speră totuși că nu va ajunge pe front (și încearcă prin argumente plasate mai degrabă anecdotic, decât serios să îi convingă pe cei responsabili de recrutare), prietenul său Fiete pare să reprezinte aripa mai optimistă și mai entuziastă, mândră că poate participa la o misiune națională (acel gen de idealist vindecabil,  din romanul lui Erich Maria Remarque).

Citește continuarea recenziei pe blogul Libris.