În cafeneaua tinereţii pierdute - Patrick Modiano
Fiindcă nu s-a prezentat, a primit un nume: Louki. Fiindcă nu vorbea despre sine, toţi au fost curioşi să îi afle povestea. Povestea lui Louki - tristă, sordidă uneori, plină de poezie alteori - este depănată în această carte din perspectiva mai multor personaje, printre care ea însăşi. De la o relatare la alta, ca într-un roman poliţist, unele întrebări îşi primesc răspunsul. Altele abia apar. Curios este că, în loc să concentreze interesul cititorului pagină după pagină, să focalizeze toate întrebările ca razele trecute printr-o lupă pe destinul personajului principal, romanul lui Modiano se dedă la generalizări. Louki este doar un punct, zbuciumul vieţii ei e doar traiectoria unui punct, dar cafeneaua Le Condé înseamnă intersecţia multor traiectorii. Apar chiar teoreticieni ai localului, oameni care încearcă să documenteze nedocumentabilul: întâlniri, apariţii, momente. Ţin jurnale. Fac fotografii.
