Am început să citesc Ursul și privighetoarea într-o după-amiază și m-a prins noaptea cu cartea în brațe, 200 de pagini mai târziu. Cam așa se întâmplă cu acest roman, un pic fantasy, un pic feminist, un pic escapist, în care odată intrat, acolo rămâi, pentru că autoarea, Katherine Arden, știe cum să fiarbă la foc mic curiozitatea cititorilor.

Cartea e încadrată într-o colecție care are ca destinatari predilecți adolescenții, dar e de la sine înțeles că oricine poate plonja în lumea pe care scriitoarea americană o reconstruiește, mai ales că e una desprinsă, parcă, din vechile povești rusești, care se spun pe frig, la adăpost de toate relele lumii: acaparantă, complicată și feeerică, în același timp. Pe scurt, este vorba despre Rusia medievală, mai precis despre viața într-un sat din Nordul aspru, în care basmele șoptite la gura sobei înseamnă cu mult mai mult decât un ritual care să facă timpul să treacă mai ușor.

Basmele, povestite în orice casă, pe înserat, păstrează, de fapt, credința într-o lume animată de spirite și de făpturi magice, de superstiții și de practici care ordonează viața tuturor, de la mic la mare. În mijlocul acestei lumi încărcate de necunoscut, dar bine rânduite de practici și ritualuri păstrate de generații, crește Vasilisa, o fată rebelă, care întrupează energia elementelor naturii din mijlocul căreia descoperă lumea. Vasilisa vine dintr-o familie de vrăjitoare, își pierde mama la naștere și crește într-o gospodărie înstărită, împreună cu frații și surorile ei, ocrotită de doică și de grija tatălui. După ce tatăl se însoară cu o ortodoxă ferventă, fiica Marelui Cneaz al Moscovei, Vasilisa cea cu obiceiuri păgâne începe să fie persecutată și peste satul întreg pare că se pogoară un blestem.

Cartea, care deschide o trilogie, e o poveste alertă și captivantă despre lupta acestei tinere vrăjitoare ,o rebelă și o nonconformistă în fond, cu dogmele și cu regulile impuse din exterior. Cadrul în care e plasată, dinamica de idei – lupta dintre credințele precreștine și autoritarismul ortodox e palpitantă – și bogăția de personaje (de la Marele Cneaz al Moscovei, la prea marii Bisericii Ortodoxe care ghidează, din umbră, alianțe politice și matrimoniale) fac din acest roman un carusel din care e greu să cobori. Atmosfera, de basm rusesc, încărcat de credințe și rituri străvechi, e copleșitoare, fără să fie, însă, deloc serenă. Partea de umbră, ca și izbucnirile de rebeliune ale Vasilisei, asigură un conflict intens și acaparant. Iar refuzurile fetei, care încep cu încăpățânarea de a nu priva spiritele casei și ale naturii de atenția și de grija cuvenite și sfârșesc cu respingerea  regulilor după care o femeie ar fi trebuit să trăiască în acele vremuri, spun foarte multe nu numai despre un trecut îndepărta, ci despre lupta continuă cu convențiile, cu abuzurile  și cu presiunile exteriorului.

Dacă vreți să vă faceți cadou o carte care se topește, la citit, ca zăpada pe lemnele așezate sub sobă, nu ocoliți Ursul și privighetoarea, un fantasy atât de armonios orchestrat încât pare real.

Un text de Eliza Ștefan

Ursul și privighetoarea, Katherine Arden

Traducere din limba engleză Cătălina Stanislav

Editura Youngart, 2018