O proză foarte… poetică
Jacques Austerlitz, istoric al arhitecturii, este creat de W. G. Sebald din neant, povestind despre el și în locul lui lucruri care conturează un personaj extrem de complex. Structura romanului este cheia pentru această reușită: cu puține paragrafe distincte, cu fraze extrem de lungi, unele întinzându-se pe mai multe pagini, cu descrieri interminabile, totuși incredibil de atrăgătoare, personajul se conturează pe îndelete, complexitatea lui făcându-se observată abia spre mijlocul romanului. Într-unul dintre ultimele sale interviuri, W. G. Sebald, care a murit în 2001, la vârsta de 57 de ani într-un accident de mașină, spune despre Jacques Austerlitz că are la bază două sau trei persoane reale. Poate chiar trei și jumătate. Cea mai pregnantă dintre persoanele reale, Susi Bechhöfer, este un personaj extrem de interesant, despre care autorul află dintr-un documentar BBC: Susi și Lotte Bechhöfer, două surori gemene supraviețuitoare ale Holocaustului, trăiesc toată viața lor fără a ști nimic despre identitatea lor. Abia după moartea lui Lotte află Susi cine este ea de fapt, lucru care o determină să întreprindă o dureroasă călătorie pentru a descoperi trecutul părinților ei. Curajul pe care l-a necesitat această căutare l-a determinat pe Sebald să-și creeze propriul personaj.
