Oameni anxioși - Fredrik Backman
Ove m-a jignit și m-a scos din minți, însă a știut când și cum să își ceară scuze. Bunica mi-a provocat imaginația și a șters pe furiș granița dintre ficțiune și realitate. Scandalul și Noi contra voastră m-au secat de lacrimi și de energie, iar inima încă-mi tresare când mă gândesc la Benji, unul dintre cele mai complexe, imprevizibile și curajoase personaje din operele lui Backman. Iar după atât de multe emoții contradictorii, drame de familie și întâmplări care redefinesc semnificația cuvintelor „tragedie”, „prietenie” și „societate”, autorul scoate la lumină noi prejudecăți în Oameni anxioși, un roman delicios de savuros, cu un comic de situație ce l-ar fi făcut invidios până și pe maestrul Caragiale.
Doar Fredrik Backman ar fi putut să își imagineze un astfel de scenariu: o vizionare de apartament, organizată cu o zi înainte de revelion, transformată în cea mai stranie și nonconformistă luare de ostatici la care am luat vreodată (involuntar) parte, după ce un spărgător de bănci fuge de la locul faptei. Dacă ignor cutiile goale de pizza, sângele de pe covor, sticlele goale de vin și iepurele uriaș (care mă salută stânjenit chiar și de pe copertă), văd din nou camera de interogatoriu din secția de poliție, unde un duo tată-fiu încearcă să afle cum a dispărut spărgătorul și ce s-a întâmplat cu adevărat în acel apartament „căptușit” într-un ritm record cu secrete, confesiuni și regrete.
Citește continuarea articolului pe Pălărisme.