Poți spune o poveste fără cuvinte?
O imagine face cât o mie de cuvinte. Această vorbă pare special croită pentru romanul grafic Sosirea, de Shaun Tan, în care ilustrațiile superbe spun povestea unui bărbat care-și lasă familia în urmă, plecând într-o țară străină în speranța unui viitor mai bun atât pentru el, cât și pentru soția și fiica sa. Sosirea abordează un subiect universal, care cred că se potrivește oricărei perioade din istorie, dar extrem de important pentru vremurile agitate în care trăimi, având în vedere recenta criză a refugiaților sirieni și toate polemicile pe care aceasta le-a iscat.
Mi-am dorit ca primul roman grafic pe care-l citesc să fie unul memorabil și, imediat după ce am văzut coperta misterioasă a Sosirii am știut că am găsit exact ceea ce căutam. O parte din mine a făcut, involuntar, legătura între cartea lui Shaun Tan și excelentul Arrival (filmul pentru care Amy Addams ar fi trebuit să fie măcar nominalizată la Oscar) din cauza titlului și a monstrulețului adorabil ce aduce a extraterestru (deși e radical diferit față de creaturile din film) la care se holbează eroul poveștii. Bineînțeles că nu au nicio legătură unul cu altul, dar asta nu m-a descurajat; dimpotrivă, am fost tot mai entuziasmat să „citesc” romanul, iar în momentul în care am aflat că povestea e spusă în totalitate fără ajutorul cuvintelor, curiozitatea mea a atins noi cote.
A fost nevoie de 4 ani pentru ca Sosirea să ajungă, din stadiul de idee, acest triumf al artei moderne, o adevărată capodoperă vizuală și o poveste fără vârstă, care va reuși să rezoneze cu fiecare cititor, indiferent de vârstă, naționalitate sau experiență de viață. Cu toții ne-am confruntat cu această problemă a mutatului și consecințele sale, unii într-o capacitate mai mare decât alții; și nu e nevoie ca tu însuți să fi fost nevoit să-ți schimbi domiciliul, e suficient să ai un părinte sau un prieten care să plece la muncă în străinătate, de exemplu, pentru a simți pe pielea ta efectele groaznice ale acestui fenomen în plină expansiune. Sosirea spune povestea refugiatului, imigrantului sau muncitorului ajuns într-o țară străină, care nu cunoaște limba și obiceiurile tătâmului care-i va servi drept casă pentru o vreme și încearcă din răsputeri să se adapteze. Urmărind protagonistul fără nume al romanului, treci printr-o serie de întâmplări care te vor face să râzi, să plângi, să te revolți și să te minunezi de splendorile lumii noi. Și te vei îndrăgosti iremediabil de companionul lui, micuța creatură ce seamănă cu un hibrid între un șoarece, o reptilă și un pește.
Citește în continuare pe razvantimar.wordpress.com.
