Prins între credință și rațiune, „Un străin în Olondria” de Sofia Samatar nu este un roman, ci o experiență

Romanul fantasy al Sofiei Samatar nici nu spune o poveste – el încearcă să simtă o experiență: cea a imersiunii într-un mediu lingvistic și cultural complet străin și a sentimentelor contradictorii rezultate. La fel cum este și o metaforă a încercării de maturizare a unui adolescent rămas fără tată și cu o mamă (chiar două, de fapt) incapabilă să îl ghideze într-o lume prea modernă pentru simplitatea ei de la țară. Motiv din care este înghițit fără scăpare și devorat de un Oraș prea viu și prea copleșitor – cam ca Florent în Le Ventre de Paris a lui Zola. Citește în continuare aici.