Profesorul român care-a reuşit să aducă filosofia occidentală în comunism. „Mă îndrăgostesc de cărţi cum alţii se îndrăgostesc de femei“

01 februarie 2020

Mihail Radu Solcan a fost un intelectual necunoscut publicului românesc, însă a fost un personaj care-a contribuit mult la schimbarea la faţă a spaţiului academic. Datorită lui, în anii ’70 au început să circule în România textele unor filosofi occidentali, ca Popper şi Rawls. Vorbea zece limbi străine, devenind traducător autorizat pentru şapte. A preferat, însă, anonimatul, chiar şi atunci când i s-a propus, după Revoluţie, să intre în politică.


La deschiderea anului universitar 2012-2013, în Grozăveşti, la Facultatea de Filosofie, un profesor firav, cu ochi mari şi voce subţire, îmbrăcat într-o cămaşă portocalie, îşi începea discursul în faţa celor adunaţi, cu următoarea frază: „Am să încep cu o încurcătură. Filosofilor le e foarte dificil să răspundă la întrebarea: «Cu ce vă ocupaţi?»“. Acest profesor era Mihail Radu Solcan şi se afla în ultimul an al vieţii, iar prea puţini dintre cei prezenţi în sală realizau ce şansă aveau să poată asculta o prelegere susţinută de el. 


Dacă n-ar fi fost caracterizat de modestie, Solcan ar fi putut răspunde la propria întrebare: era un filosof care se ocupa de tot ce înseamnă ştiinţele sociale, de la filosofie la economie, sociologie şi politică. Poate că un cuvânt potrivit pentru a-l descrie ar fi polimat – preocupările sale fiind variate, printre ele numărându-se şi studiul limbilor străine şi programarea. Profesorul Solcan a ajuns să cunoască peste zece limbi străine, în şapte dintre ele fiind traducător atestat. În 1997, când internetul şi calculatoarele încă erau pentru mulţi români o ecuaţie cu multe necunoscute, Solcan avea pagini web, pagini html, create de la zero, pentru fiecare curs pe care-l susţinea la facultate, în care prezenta liniile principale de discuţie şi bibliografia. În plus, îşi dedica din timp şi scrierii de pagini pe Wikipedia sau căutării de volume rare în bibliotecile digitale.

 

Citește continuarea recenziei pe site-ul cotidianului Adevărul.

Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART