Puterea Adevărului

04 septembrie 2020

Mărturisesc că am descoperit-o pe Margaret Atwood târziu și într-un mod care nu face parte neapărat dintre preferințele mele. În marea majoritate a cazurilor, citesc cartea înainte să văd filmul (și filmul pierde aproapte întotdeauna). Am văzut acum un an și ceva serialul Povestea Slujitoarei, în urma unei recomandări insistente venită din partea unei prietene. Și mi-a plăcut... foarte mult. Apoi, am descoperit că Margaret Atwood scrisese cartea în 1985, și am regretat imediat că nu am citit-o. Trebuie să fi fost foarte interesant să citesți povestea Gilead-ului în anii ’80 când lumea în care trăiam arăta cu totul altfel. În 2020, Gilead-ul pare un pic prea aproape, claustrofobic, aș putea spune, de o realitate pe care nu o mai putem ignora. Și, da... criza Covid-19 ne-a adus, din păcate, un pas mai aproape de universul creat de Margaret Atwood.


Gilead (sau Republica Gilead) este un sistem totalitar în care corpul, sexualitatea și identitatea femeilor sunt controlate de bărbați. Este o lume coruptă, disfuncțională care folosește religia pe post de supremă justificare. Singura menire a femeilor este să aducă pe lume copii, cetățeni de nădejde ai Gilead-ului. Nu pot participa în viața publică, nu au acces la educație și nu pot avea o carieră. Prin lege, doar femeile pot fi considerate infertile, bărbații niciodată (iar, numai a sugera această posibilitate este o erezie care se pedepsește cu moartea). Și totuși, există o categorie de femei care au un statut diferit: Mătușile, cele care au grijă de celelalte categorii de femei și se asigură că legile Gilead-ului sunt respectate. Ele pot citi și scrie, au ceva mai multă libertate de mișcare, pot călători în afara Gilead-ului (doar pentru a recruta alte femei și fete și a le aduce în această lume de unde nu vor scăpa majoritatea dintre ele).


Testamentele continuă Povestea Slujitoarei, plasând acțiunea la cincisprezece ani de la evenimentele petrecute în prima carte. Gilead-ul este același univers caracterizat de frică, teroare, abuzuri la adresa femeilor și persecuții. Trebuie remarcat faptul că diferența majoră dintre Povestea Slujitoarei și Testamentele este acel strop de speranță pe care autoarea l-a sădit cu măiestrie în cea de-a doua carte. Citind-o, ai permanent impresia că un final fericit/optimist este posibil.

 

Citește continuarea articolului pe Bookblog.ro.

Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART