Recenzie: „Cazul Magheru” de Mihail Drumeş
Cartea Cazul Magheru este una dintre alegerile fericite pe care le-am făcut în acest an. Îmi plac poveştile lui Mihail Drumeş, au ceva aparte care reuşesc să te transpună în perioada în care a trăit. Ediţia din care am citit este una nouă, face parte din seria de autor, însă am avut constant senzaţia că ţin în mână o carte veche, cu mirosul acela specific. Şi subiectul este unul de pe timpuri, nu aş reuşi să îmi imaginez întâmplările din carte în perioada în care trăim. Există idei şi situaţii care pot să îşi facă loc totuşi, însă comportamentul personajelor cu siguranţă ţine de istorie.
În fiecare carte pe care am citit-o de la autor am descoperit personaje cu caracteristici duse la extrem. O femeie nu este doar îndrăgostită, ci este nebună după dragoste, o altă tânără nu este doar neştiutoare în ale vieţii, ci este de o naivitate absolută şi absurdă. Înţelegeţi unde bat. Atunci când eram adolescentă visam alături de aceste tinere şi simţeam o fărâmă din ceea ce trăiau ele. Să îl citesc pe Drumeş acum este doar o plăcere, o analiză şi o relaxare. De data aceasta nu mai pot merge mână în mână cu personajele, acum mă irită într-un mod ciudat acea naivitate de care dau dovadă şi nu înţeleg cum ar putea trece cineva prin viaţă astfel.
Citește continuarea articolului pe blogul Cartoteca.