Recenzie „Dragă Nora” - James Joyce

James Joyce a fost (și continuă să fie) un scriitor enigmatic pentru mine. Ulise (pe care, de altfel, plănuiesc să o recitesc curând) mi-a ridicat tot soiul de semne de întrebare, m-a rostogolit printr-un amalgam de stări și m-a făcut, în final, să mă îndrăgostesc de autor pentru curaj, talent, inovație, stil și paleta de calități poate continua. Prin urmare, când am văzut pe rafturile unei librării clujene Dragă Nora, alături de numele impunător al autorului său, nu am stat pe gânduri și am „adoptat” cartea. Nu știu când am început lectura. Cert este că a fost o provocare de „n” ori mai mare decât Ulise, din simplul motiv că nu a corespuns gusturilor mele nici în materie de literatură, nici în materie de...stil. Am cunoscut un alt Joyce, un Joyce intim, acel Joyce uman pe care, poate, l-aș fi vrut „înghițit” de latura sa poetică. Iar astăzi am capitulat.

Dragă Nora este o culegere de scrisori adresate de Joyce iubitei și, mai apoi, soției sale, Nora Barnacle: muză, prietenă, amantă, ipostază maternă, chiar, în viața scriitorului. Interesante sunt legăturile dintre biografia celor doi, a poveștii lor de dragoste și geneza sau compoziția romanului Ulise, operă care îl înscrie pe Joyce în rândul geniilor literaturii universale. În acest sens, prefața volumului mi s-a părut încântătoare, relevând istoria întâlnirii lor și, totodată, evoluția acestei relații tumultoase. Scrisorile sunt oglinzi ale sufletului autorului, relevându-i fețele nebănuite: euforie, dezamăgire, pathos, disperare...toate se reflectă în rândurile pe care Joyce le dedica ființei adorate. Din acest punct de vedere, cartea per ansamblu este un suport extraordinar pentru o eventuală analiză psihologică. Cititorul are șansa de a pătrunde în labirintul sufletesc al îndrăgostitului, în laboratorul său de creație care suferă transformări cu fiecare experiență erotică trăită de artist. 

Citește în continuare aici.