Recenzie: Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle de Timothée de Fombelle

Începutul cărții a fost puțin haotic și datorită schimbării timpului, locului și perspectivei narațiunii în fiecare capitol, a durat ceva (mai exact cam primele 60 de pagini) până am înțeles cât de cât ce se întâmpla. Pe măsură ce citeam mai mult, cu atât piesele se așezau la locul lor în puzzle și înțelegeam legătura dintre băiatul tăcut din Paris, tânăra fără aripi, castelul blestemat de lângă lac și fotograful rătăcit cu inima frântă. După ce am depășit însă confuzia în care mă aflam, cartea şi-a arătat adevăratul farmec. 

„Senzația aceea de amorțeală nu semăna cu nimic din ce-şi amintea, deși trăise o veşnicie.

Era mereu gata, la pândă, cu ochii pe lac.

Și ea descoperea, la rândul ei, taina interzisă zânelor, dragostea, forța purtătoare de viață. Adică forța care înseamnă și naștere, și moarte.”

Un basm ce din greșeală s-a mutat în lumea noastră, fără să își piardă însă din magie – ci din contră, în care am descoperit o poveste de dragoste la fel de fabuloasă ca cele din poveștile cu feți frumoși și balauri pe care le citeam când eram micuță, care da, este instantă, fără alt motiv poate în afara frumuseții nemaivăzute a fetei și care nu prezintă niciun soi de dezvoltare (dar nu trebuie uitat că este o iubire de basm – propriu și figurat). Personajele nu sunt multe la număr (și asta ajută destul de mult la descâlcirea poveștii) și, deși nu prezintă o dezvoltare sau profunzime ieșite din comun, au un farmec aparte care te face să le îndrăgeşti. 

Citește în continuare aici.