Recenzie „Întreab-o pe Alice”, autor necunoscut

Când am primit Întreab-o pe Alice spre recenzie de la Editura Art, am fost mai mult decât încântată. O văzusem prin câteva librării locale și chiar îmi făcea cu ochiul descrierea nonconformistă, dar și autorul care nu e precizat.

Încep prin a zice că Întreab-o pe Alice e un roman cu totul și cu totul atipic, el reprezentând, de fapt, jurnalul unei puștoaice de 15 ani. La începutul cărții, tânăra duce o viață mai mult decât obișnuită, plictisitoare, limitată fiind de părinții extrem de stricți și frații pe care-i avea în grija. Destinul fetei se schimbă atunci când, la o petrecere, în neștiință de cauză fiind și sub influența „prietenilor”, aceasta consumă, pentru prima (și nu ultima) dată substanțe etnobotanice.

Cum reacționează trupul, dar mai ales mintea unei adolescente de 15 ani sub influența drogurilor? Ce se întamplă când, dintr-un copil credincios și bine-crescut, se naște o tânără rebelă, desfrânată, fără vreun plan de viitor?

Întreab-o pe Alice este, mai presus de orice, relatarea emoționantă a unei tinere care cade într-o capcană letală, dar reușește să se salveze la timp. Recunosc că finalul mi-a stors câteva lacrimi. Nu finalul jurnalului în sine, ci epilogul, cuvintele editorilor.

Nu am nevoie de somn așa cum am de evadare. Este un mod extraordinar de a evada. Într-o secundă nu pot să suport și în următoarea doar iau pastila și aștept pentru dulcele întuneric să mă acapareze. În acest punct al vieții mele, nimicul este mai bun decât ceva-ul.

Citește în continuare aici.