Recenzie: Ţinutul Ţânţarilor de David Arnold
Să nu care cumva să-ţi dea prin cap să citeşti cartea asta. Da? O să ajungi să treci prin toate stările posibile şi imposibile şi mai apoi o să plângi. Apoi o să vezi că poţi şi să râzi. Apoi o să le faci pe amândouă, alternativ sau simultan, pentru că da, ceea ce vei găsi între filele acestei cărţi va fi ceva care va ajunge să te schimbe. Şi apoi, spre final, pregăteşte-te. O să te întrebi la un moment dat cât de multe ai învăţat din experienţa de viaţă a lui Mim şi cât de multe ai fi ratat dacă nu ai fi citit. Stai că m-am răzgândit. Deschide cartea. Nu vei avea nevoie să iei pauze, te asigur. Şi apoi sunt doar 1524 de kilometri care te vor face să simţi diferenţa.
Ea este Mim, sau cum obişnuiteşte să se prezinte cititorilor şi ei însăşi, dar cum nu obişnuieşte să fie numită, este Mary Iris Malone. Şi nu este bine. Faptul că este diagnosticată cu nevroză, că epiglota este deplasată şi că nu vede cu ochiul drept, toate acestea reprezintă nimicuri pe lângă problemele cu care ajunge să se confrunte. Atunci când este chemată în biroul directorului şi trage cu urechea la uşă, nu se aşteaptă să afle motivul pentru care totul s-a schimbat radical în viaţa ei, şi nu se aşteaptă ca tocmai mama ei bolnavă să fie acela. Dar ea este Mim, şi conform firii ei, va face exact ceea ce nu te-ai fi aşteptat să facă. Porneşte spre Clevland, acolo unde ştie că poate fi lângă mama ei. Îşi acceptă misiunea. Acceptă drumul singurătăţii de 1524 de kilometri şi acceptă faptul că lucrurile se vor schimba. Definitiv.
„Şi oricât de banal ar suna, cred că să înţelegi cine eşti- şi cine nu eşti- reprezintă cel mai important lucru dintre toate Lucrurile Importante."
Aşa că exact asta face, cu toate că nici ea nu ştie cum şi nu pare să reuşească la început nici să îi înţeleagă pe cei din jur, mai ales pe ea. Prinsă între părinţi care pare că nu s-au înţeles vreodată, două caractere complet diferite, Mim totuşi nu cunoaşte motivul divorţului şi mai ales cel al mutării. Noua soţie devine mamă vitregă şi noua casă situată la celălat capăt faţă de vechea trebuie să-i devină cămin. Doar că nu se poate întâmpla, oricat s-ar strădui (sau nu) Mim. Aşa că planifică totul cu ingeniozitate şi ia lucrurile care i se par vitale, descoperind şi altele care par a o şoca şi a căror însemnătate le descoperă abia spre sfârşitul călătoriei.
Citește în continuare aici.
