Recenzie: Zgomotul și furia de William Faulkner

Înțeleg de ce este ridicat în slăvi acest roman, stilul de a scrie este apropiat de perfecțiune, se schimbă în funcție de fiecare personaj și se adaptează situației. Rareori am întâlnit o capacitate asemănătoare de a scrie și am apreciat-o de la început până la sfârșit (chiar și atunci când mă chinuiam să fac lumină în haos). William Faukner a declarat că e o carte “dată dracului”, cred că e cea mai bună descriere pe care putea să o găsească.

Personajele sunt vii,memorabile, așternute pe hârtie și pompate cu viață prin cuvinte. Nu sunt genul de personaje în pielea cărora ne-ar plăcea să ne găsim, însă sunt genul de caractere pe care trebuie să le cunoaștem. Ne ajută să facem diferența între bine și rău, între cel lovit și cel care lovește. În ceea ce privește acțiunea, cred că modul de construire este genial, deși știi mai puține și primești doar fragmente, impactul este deosebit de puternic.

Citește în continuare aici.