Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc
Cunoașteți vreun licean care afirmă că nu-i place să citească? Oferiți-i Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc de Florin Bican: o va citi și-i va plăcea. Această carte este câştigătoare a Trofeului Arthur dedicat literaturii pentru copii şi tineret, în 2012, ediția I. Literatura pentru adolescenți este, într-adevăr, o raritate în peisajul literar românesc, postdecembriste. De la publicarea mult îndrăgitului roman “Cireșarii”, a trecut ceva vreme! Elevii îl mai mai plac și astăzi, dar generațiile tinere preferă tot ceea ce este nou, modern, al timpurilor lor. Și e firesc să fie așa! Înainte de accesul la marea literatură, prima etapă a traseului cultural din viața unui om este constituită, în copilărie, de lectura ca divertisment.
Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc este o carte ce conţine trei parodii, în versuri, ale unor texte cunoscute, iar titlul trimite o fină ironie către cititorul grăbit și ocupat al secolului nostru. Cuvântul nou creat prin compunere, reciclopedia, promite livrarea de cultură enciclopedică sub formă recondiționată, mai exact accesibilizată prin talent și umor. Despre conținutul de sens al textelor, titlul nu ne dezvăluie nimic, ca și cum nouă cititorilor ar trebui să ne fie de ajuns garanția cuvântului „poveste”. Tâlcul, de asemenea, rămâne în sarcina noastră. Promisiunea din titlu e îndeplinită deoarece renumitele texte rescrise atât de creativ de Florin Bican, Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă, Muma lui Stefan cel Mare de Dimitrie Bolintineanu si arhicunoscuta Rica nu stia sa zica ni se dezvăluie precum orice comoară dezgropată și lustruită: cu uimitoare strălucire. Cât despre tâlc, ne prindem ușor, doar toți suntem deștepți, noi cei din scolul XXI!
Prima dintre povești, parodie după Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă, recreată sub numele de Povestea lui Prâslea- Nastratin cel prost, păstrază tiparul narativ original, dar actualizează personajele și evenimentele. Aventurile lui Nastratin, tipul de copil mai mult citit decât trăit, sunt prilejuite de contactul mezinului cu realitatea dură a lumii și a oamenilor conduși de alte valori decât cele descoperite de copilul cel bun, în cărțile citite de el. În final autorul își va scoate personajul pozitiv din încurcăturile în care a intrat, un pic mai devreme decât în povestea lui Creangă, adresând un îndemn tânărului cititor de a continua: Dacă sunt unii dintre voi/ Ce vor cu episoade noi/ Să ducă textul mai departe/ Continuați această carte/ Sau scrieți o poveste nouă/ Cu ce sau cum vă place vouă/ Dar nu uitați-o aventură/ Se plămădește din lectură./ Deci înainte de a scrie/ Faceți un drum la librărie.