Scrisoare de dragoste
Titlul, si anume Scrisoare de dragoste se refera la faptul ca intreaga naratiune este un ultim cantec de iubire si regret fata de sufletul pereche, dragostea lor ramanand neimplinita.
Subiectul romanului: Un baiat se indragosteste de o fata pe care o intalneste in tren, cei doi aflandu-se in acelasi vagon. Trec luni fara sa-si vorbeasca, dar soarta ii mana sa se intalneasca din nou, dupa aproape un an. Ajung sa se cunoasca, iar in final se casatoresc. El, ditamai nenorocitul (scuzati exprimarea, dar nu ma pot abtine), se desparte de ea pentru alta mai bogata. Chiar daca implinirea financiara cade pe ambele parti in final, inevitabilul il ajunge din urma. Dorul de fosta sotie il macina pe interior, nu se poate abtine sa n-o compare pe actuala cu fosta, prima iubire fiind tot timpul altfel, mai buna. Astfel, numai dupa ce a parasit-o isi da seama de pretul ei, impingandu-se la sinucidere (clasic!).
Nepotrivirea destinelor, despartirea celor meniti sa fie impreuna printr-un hazard al soartei se aseamana intr-o doara cu La rascruce de vanturi. Nu ma intelegeti gresit, nu prin fapte, ci prin relatiile dintre personaje.
