Sebald si lumea

G. Sebald a fost un scriitor german, născut în Bavaria, în anul 1944 și care, la sfârșitul anului 2001 a decedat (infarct în timpul conducerii automobilului).

Sebald a abordat în patru cărți („Inelele lui Saturn”, „Emigranții”, „Vertigo” și „Austerlitz”) mai multe aspecte, printre care memoriile, călătoriile, ficțiunea, istoria, biografia sub un poliedru șlefuit, precum un creuzet.

„Inelele lui Saturn” de W.G. Sebald este o incursiune în umanism și umanitate– până la urmă.

În cartea de față, sub pretextul unei călătorii prin Anglia (comitatul Suffolk, Norwich, Norfolk…), autorul parcă îți relevă o lume care, dintr-un absurd clasic te-nvârte prin povești care mai de care mai spectaculoase. Pline de realism și ficțiune în același timp, pline de savoarea romanului clasic – deși, dacă l-aș compara cu Hogaș („Drumuri de munte”) al nostru, pare puțin mai spectaculos prin prisma exactității și structurii.

Astfel, asistăm la creșterea viermilor de mătase (rânduri frumos îmbrăcate, pe care le voi dezvolta mai jos), apoi la o iubire platonică a unor colegi de serviciu (Michael și Janine) – care au murit la o săptămână distanță si care aveau tabieturile lor-, la Lecția de anatomie a doctorului Tulp, o amănunțită explicație a celebrei picturi a lui Rembrandt și chiar devastarea de la Yuan Ming Yuan. Ni se explică ce înseamnă Baldanders (în scrierea lui Borges), ce e un Quincunx, despre istoria naturală – păreri poate.

Deși nu au legătură între ele – aparent- poveștile lui Sebald te poartă EXACT acolo unde vrea. Te duce, îți arată ca un critic de artă CUM RECUNOȘTI UN TABLOU ORIGINAL … Sebald îți arată în pași de cuvinte cum faptele și ficțiunea „fac casă bună” la rang de inclasabil.

Cartea nu se împarte în vreo structură anume, fiind un discurs amorf, fără salturi spectaculoase (vreo intrigă anume sau vreo acțiune ÎN SINE).

Subtemele Inelelor lui Saturn sunt prea multe – de la iubire la moarte, de la tema timpului si istoriei până la tema călătoriei/aventurii (O călătorie imaginară către Congo…) – ca să poată fi numită generic. Cred ca umanismul rămâne o clepsidră bine ancorată în mesaj.

Citește în continuare pe blogul Blue Henrietta.