Selecția „FORMULA AS”

Un om uimitor se dovedește a fi fost, din aceste fragmente de jurnal publicate postum, cărturarul Mihail Radu Solcan (1953-2013), cunoscut în timpul vieții de puțină lume. Dacă acum ni se relevă personalitatea lui ieșită din comun e pentru că și-a notat în formă electronică reflecțiile, nu din vanitatea de a se expune, ci din dorința de a-și clarifica sie însuși „o mișcare a minții bazată pe reflexia ei în oglindă și rafinarea gândurilor prin această mișcare”. Doi colegi profesori la Filosofie, mai cunoscuți aceștia din prezența publică, Mircea Flonta și Constantin Vică, au selectat și editat din fișierele lui ceea ce li s-a părut că-l definea pe intelectualul care se temea de lumea largă și trăia refugiat în cea a gândurilor sale. Spre deosebire de majoritatea contemporanilor ahtiați de vizibilitate, M. R. Solcan nu voia să-și „facă un nume”, ci căuta să înțeleagă în profunzime ce se petrece în lumea începutului de secol 21, teoretic și practic, lucid, dar și cu „sufletul-partea sensibilă a minții mele”. Întinderea și varietatea intereselor și cunoștințelor lui, de la toate domeniile așa-zis umanistice la științe și tehnologie, e imensă. Tânărul care intrase cu cea mai mare medie în 1972 la Facultatea de Filosofie din București (unde erau 40 de candidați pe un loc) și o absolvise primul pe țară a avut până în 1990 slujbe sub capacitatea lui. Știa multe limbi străine, citea în original cărți în franceză, germană, engleză, rusă, maghiară și a continuat până la moarte să învețe altele – polonă, cehă, greacă, turcă, arabă, chineză. Abia când și-a început cariera universitară la Filosofie, a intrat profesional pe un drum care i se potrivea și și-a luat foarte în serios obligațiile de profesor.

Citește continuarea articolului în Formula As.