Simboluri sacre; popoare, religii, mistere
Îmi plac simbolurile, semnele, desenele, semnificațiile, limbajele si mai ales conexiunile acestora peste timp, continente și civilizații. Motiv pentru care m-am bucurat sa am pe masă volumul Simboluri sacre; popoare, religii, mistere.
Cartea - un tom consistent de 17 pe 18 cm și groscior de vreo 5 - are un aspect foarte decorativ: coperta colorată, lucioasă, reprezentând o mandala indiană, în interior 770 de ilustrații, hârtie și tipar de calitate (m-am amuzat să citesc detaliul că este tipărită și legată în China). Cuprinde, cum arată și subtitlul, 3 capitole, cu 11 diviziuni: popoare (egiptenii, celții, amerindienii și maiașii), religii (budism, taoism și creștinism) și mistere (mandala, sexul sacru și tarotul).
Poate vă întrebați de ce doar patru popoare, ce s-a întâmplat cu alte mari civilizații antice sau, ca să nu mai batem apa în piuă cu aceleași simboluri, de ce nu se ocupă nimeni de civilizațiile mici, non-mainstream, ca să zic așa. Poate vă mai întrebați și de ce doar 3 religii (admițând că taoismul ar fi o religie per se), unde s-au pierdut pe drum islamismul și iudaismul sau de ce nu sunt băgate în seamă și religiile africane, spre exemplu.
