Un labirint al melancoliei
Inelele lui Saturn (1995), una dintre cele mai liber scrise cărți ale lui W.G. Sebald (editura ART, traducere din limba germană și note de Vasile V. Poenaru, 2014), te poartă într-o plimbare pe Coasta de Est a Angliei, în ritmul mersului pe jos și al rememorării istoriei măreției și decăderii unor situri pe care autorul le urmărește de la perioada gotică până în zilele noastre, trecând prin mirajul întâlnirii cu Orientul în epoca colonială și prin dezastrul celui de-al Doilea Război Mondial.
Într-o tradiție (pre-)romantică, pe care Sebald, profesor vreme de trei decenii de literatură europeană la Universitatea Angliei de Est (Norwich) o cunoștea dinlăuntru, plimbarea pe lângă ruinele medievale englezești amintește de meditațiile contelui de Volney, pentru care un sit ruinat este o fereastră către o temporalitate socială marcată de perioade de criză și de decădere, o străvedere, dedesubtul ruinelor, a ruinei care le-a produs, a devastării care a răsturnat imperiile. Dacă Volney își purta pașii pe ruinele Tyrului, ale Baalbecului și ale Palmyrei, Sebald își aduce însă cititorii prin comitatul Suffolk, la Somerleyton, Lowestoft, Southwold, Dunwich, Middleton, Woddbridge, Orford, Ditchingham, făcând de asemenea incursiuni geografice la Haga, unde merge să vadă la Mauritshuis Lecția de Anatomie a lui Rembrandt, la Amsterdam, la Anvers, unde contemplă cupola Gării Centrale (pe care o va evoca și în Austerlitz), la Berlin.
Melancolia lui Saturn este, clar, semnul cărții. Sebald răspunde astfel atâtor chemări ce-i vin din modernitatea europeană, de la Marsilio Ficino și Albrecht Dürer până la Raymond Klibansky, Erwin Panofsky și Fritz Saxl. Inelele lui Saturn, alcătuite “din cristale de gheață și din particule de praf meteoritic”, cum spune un motto al cărții, sunt o figură a căutărilor iresponsabile ale unor figuri din trecut după o ordine socială care să aducă stabilitate și prosperitate. Parcurgându-le circumferințele, Sebald trece de la descrieri ale platului peisaj englezesc la rememorări personale. Așa este întâlnirea cu Michael Hamburger, traducătorul cărților lui și al poemelor lui Paul Celan în engleză, a cărui biografie Sebald o topește oarecum în propria sa istorie, comprându-se pe sine, un german expatriat în 1966 în Marea Britanie, cu familia lui Michael care părăsise Germania lui Hitler în 1933 pentru a se refugia într-o țară liberă. Dar Saturn întruchipează și “un cimitir fără sfârșit pentru o umanitate lovită de boala decăderii”, o viziune transistorică a dezastrului civilizațiilor care, în măreția edificiilor lor înscriu deja promisiunea și așteptarea ruinei. Ilustrări ale acestei viziuni devin episoade dramatice din istoria Angliei, cum ar fi bombardamentele germane din timpul Războiului sau revoltele din Irlanda.
Citește în continuare aici.
