Un mic tratat despre sinucidere
Jean Améry a scris în anii ’70 o carte despre sinucidere ca „moarte liber aleasă”, Despre sinucidere. Discurs asupra morţii liber alese, apărută în limba română anul trecut la Editura Art (traducere din germană de Corina Bernic). Interesant e că perspectiva din care autorul abordează această problemă cât se poate de delicată este nu una psihologică sau sociologică, ci mai degrabă una „fenomenologică”, o perspectivă care încearcă să se plaseze în „forul interior” al suicidarilor sau suicidanţilor, cum îi numeşte el: „Textul de faţă se situează dincolo de psihologie şi sociologie. El începe acolo unde suicidologia ştiinţifică se opreşte. Am încercat să nu privesc moartea liber aleasă din afară, dinspre lumea vieţuitorilor sau a supravieţuitorilor, ci din forul interior al celor pe care eu îi numesc suicidari sau suicidanţi (s.a.). Deci, o «fenomenologie a morţii liber alese»? Ar fi prea pretenţios” – notează Jean Améry în „Cuvântul înainte” al cărţii.
Aşadar, autorul refuză să pornească de la literatura consacrată subiectului (fie ea de ficţiune sau cercetare de specialitate), preferând să apeleze la experienţa personală şi a prietenilor: „O viaţă oarecum îndelungată, lăuntric petrecută în apropierea morţii în general, a morţii liber alese în particular, discuţii cu prieteni erudiţi, experienţe decisive ale vieţii personale mi-au oferit acea autolegitimare care se constituie ca însăşi condiţie a scrisului”.
(…) Todesarten, Variaţiunile morţii – scrie Jean Améry – nu era oare titlul pe care Ingeborg Bachmann dorea să îl dea ultimului ei ciclu de romane? Bărbatul care îşi secţionează traheea cu briciul. Poetul şi războinicul japonez Mishima îşi împlântă vârful sabiei în vintre, după cum îi dictează ritualul. Un deţinut îşi confecţionează din cămaşa sfâşiată o funie pe care o leagă în jurul gâtului şi se spânzură de gratiile celulei. Variaţiuni atroce ale morţii: în mod real, propria-ţi mână joacă un rol decisiv. În ce mod? Este îndreptată asupra unui corp care pentru suicidant este parte componentă a sinelui”.
