Uneori se face primăvară și cu o floare

Am fost invitat zilele acestea să mă întîlnesc cu elevi care au participat la Lecturiada elevilor 2019, concurs național înscris în Calendarul Activităților Educative Naționale al MEN, aflat în acest an sub semnul temei Istoria unui posibil viitor. În fapt, nu este propriu-zis un concurs, pentru că finalitatea nu o constituie premiile, iar activitățile sînt ateliere de lucru elevi-profesori. Un fel de școală de vară, atît pentru unii, cît și pentru alții, fiecare avînd de învățat o sumedenie de lucruri noi, într-o manieră colaborativă foarte plăcută, incitantă. E una dintre activitățile de top care se desfășoară în sistemul de învățămînt și i se datorează în mare măsură unuia dintre oamenii cei mai valoroși pe care învățămîntul i-a avut și îi are: doamna profesoară de limba și literatura română Monica Onojescu.

Clujul a fost privilegiat. La început, pentru că apoi fenomenul a atins proporții naționale. Tînăr profesor fiind, în primii doi-trei ani de învățămînt, am intrat în contact cu doamna Onojescu la un curs de Lectură pentru dezvoltarea gîndirii critice. Era un curs dens, foarte serios, livrat de Centrul Educația 2000+ și girat de Inspectoratul Școlar, reprezentat de inspectoarea de română, doamna Anica Revnic (alt om valoros al învățămîntului clujean). Doamna Onojescu era formatorul pentru limba și literatura română, pe atunci încă profesoară la Liceul Teoretic „Gh. Șincai“ din Cluj-Napoca. Era prin anul 2000. Se propaga un entuziasm extraordinar, printre profesori se simțea o efervescență flamboaiantă, tot ce învățam acolo era nou, fascinant, strălucitor. Noi, cei tineri, nu demult ieșiți de pe băncile liceului și ale facultății, descopeream acum o altă manieră de a preda decît cea cu care fuseserăm obișnuiți ca elevi, iar ca studenți învățaserăm încă vechiul model de predare, aproape exclusiv academic, expozitiv. Acest entuziasm i-l datoram doamnei profesoare, un spirit excepțional de viu, de cultivat și de creativ, care a mînat de la spate apoi generații întregi de profesori prin tot ceea ce a făcut. Desigur, nu a fost singurul om important în ecuație, dar întotdeauna a ocupat locul central, în calitate de inițiator și de organizator.

Citește continuarea articolului pe site-ul revistei Dilema Veche.